Situația pomiculturii românești o spunem dintru început – este în degringoladă. Institutul Pomicol Mărăcineni și Societatea Națională a Pomicultorilor se zbat să caute sprijin de la Guvern. Reacții palide sau absente!!! În acest context s-au desfășurat, zilele trecute, la Mărăcineni, „Zilele Prunului”. Prunul este, într-un fel, un simbol al pomiculturii românești. În perioada interbelică, 85-90 la sută din patrimoniul pomicol românesc îl reprezenta prunul.
Astăzi, în Europa, Serbia și România dețin ponderea la acest soi. Datorită cercetătorilor, care n-au lăsat garda jos, pomicultura românească are, totuși, soiuri competitive de măr, piersic, prun. O expoziție ad-hoc a prezentat o mare varietate de soiuri de prun. Cercetătorii au fost prezenți, alături de un număr nu prea mare de fermieri-pepinieriați, ca Gh. Voica, sau producători. N-a fost prezent nimeni de la Direcția Agricolă, nici un reprezentant din administrația județeană (Consiliu sau Prefectură), ca măcar semnalele din teritoriu să ajungă la centru.
Aceștia și politicienii apar, de obicei, la momente festive, ca „zilele comunelor” sau la manifestări religioase, pentru „baia de mulțime” care – speră ei – să le aducă vizibilitate socială crescută. Și aveau ce transmite! Atât Mihai Coman, cât și neobositul dr.ing. Ilarie Isac, președintele Societății Naționale a Pomicultorilor, precum și cercetători locali, au expus realizările, dar au accentuat drama pomiculturii românești.
Argeșul este favorabil culturii prunului. „Tuleul Gras”, regele prunului, și noul „Centenar” sunt soiuri de neegalat. Ing. Ilarie Isac accentua: „Parcă ne găsim într-o stare de inconștiență națională. Fructele românești rămân să putrezească pe sub pomi, în timp ce piața este invadată de fructe de pe toate continentele; nici o masură de protecție, de contingentare sau alte intervenții. Producătorului i se oferă un preț care nu acoperă nici recoltarea. Specialistul a recomandat constituirea unui Comitet al Prunului integrat, în care și Societatea Națională a Pomicultorilor să-și aducă contribuția. A existat un „Program al Prunului”, vizând problemele de cercetare, dezvoltare, tehnologii, valorificare. Sunt de rezolvat probleme ale portaltoiului ( nu numai corcoduș!), ale pepinierelor, ale valorificării (în stare proaspătă, gemuri, deshidratate, ale exportului (numai Olanda, s-a spus, ar absorbi 20-30.000 de tone!), ale legislației ș.a.
De asemenea, prestigiosul specialist sublinia că pomicultura nu are un organism național de coordonare. Din 2005, a propus constituirea unui G.T.I.F.L (Grup Tehnic, Interprofesional Fructe-Legume).
Închei cu un semnal de alarmă, dar cine-l aude, cine ia măsuri? Mulți pomicultori au renunțat sau sunt pe cale să renunțe la această îndeletnicire, pentru că au falimentat sau sunt aproape de acest prag. Anul trecut, mulți n-au mai cules merele: costul culesului întrecea prețul oferit pe kilogram!!! Pomicultorii se zbat să găsească soluții, dar strigătul lor pare a fi în deșert… „Zilele Prunului” n-au fost doar o sărbătoare, ci mai degrabă un strigăt de deznădejde!
Un Comentariu
Un cetatean
Mi se pare normal sa nu aiba succes o asemenea intrunire de factura comunistoida. Ce e, pana la urma, stupizenia asta? Zilele Prunului? Ce-ar fi daca toti ar incepe sa faca asemenea manifestari si am incepe sa avem Zilele Marului, Zilele Coacazelor, Zilele Musetelului, Zilele Lucernei, Zilele Patrunjelului, etc? In definitiv, „problema pomiculturii” de care pomeniti este de natura economica, ii lipsesc cei priceputi in domeniu, unii care inteleg ca nu e de ajuns sa intretii, sa culegi pomii si sa organizezi Zilele Prunului la care sa ai pretentia sa participe si niste bugetari nepriceputi din politica ca sa aveti cui va plange…