A efectuat în cariera sa în jur de 10.000 de operații. A disecat creierul uman, îi cunoaște compoziția, felul în care funcționează, secretele. Cu toate acestea admite că există o Taină și ea se numește Dumnezeu! Reputatul medic neurochirurg Mihail Popescu a fost, recent, invitatul emisiunii „Subiect de presă” la „Antena 3” Pitești. Cei doi realizatori, Cristina Munteanu și Mihai Golescu, directorul ziarului nostru, au izbutit o ediție de colecție. O discuție memorabilă cu cel declarat, la un moment dat, „cel mai iubit medic din Pitești”, o somitate a lumii medicale românești.
Miliarde de neuroni Mihail Popescu le-a vorbit telespectatorilor într-un limbaj accesibil lor. Doctor Honoris Causa, distins cu numeroase onoruri oriunde a mers, în mari centre universitare ale lumii, medicul a afișat o modestie care-l face apropiat întotdeauna de pacienții săi. În debutul emisiunii, invitatul a descris creierul: „Este considerat forma superioară de organizare a materiei. Un organ mic care cântărește 1.400 grame la bărbați și mai puțin la femei, în jur de 1.280, pentru că ele sunt fizic mai mici. Are vreo 20 miliarde de neuroni. 14 miliarde sunt doar în scoarța cerebrală. Ei se conectează între ei în extraordinar de multe feluri. Conexiunile între elementele nervoase care realizează tot ce produce un om din punctul de vedere al gândirii, al psihicului, inventivității, afectivității. Un organ extrem de rapid, de performant, conexiunile făcându-se în miimi de secundă. În creier la un moment dat se face un bilanț și se șterge din memorie tot ceea ce nu e important. Și asta e foarte bine. O altă calitate mare a creierului, faptul că în el se realizează o conotație afectivă chiar unor întâmplări extrem de neplăcute, un necaz, o experiență dificilă, orice, la un moment dat după 10 sau 20 de ani, le privim altfel, cu mai multă îngăduință chiar cu o oarecare nostalgie. „
Rolul memoriei Ce rol are memoria, cât este ea de importantă?, a dorit să afle editorialistul Mihai Golescu. Medicul a explicat: „Este suportul vieții psihice. Dacă nu ar fi memorie, probabil am muri. Realizarea psihicului uman se face pe baza învățămintelor primite din clanul din care facem parte, clanul fiind format din familie, din rude și din zona în care trăiește. Copilul, încă de la naștere – deși nu vede până la vârsta de trei luni, decât lumini și umbre – deja simte și deja are viață socială. Sunt anumite influențe care-l bucură, se pare încă din perioada intrauterină. Toată viața creierului este mediată prin niște substanțe secretate în creier care modelează durerea, psihicul, stările euforice. Acele substanțe se produc cerebral. Sunt elemente care modelează gândirea, starea de spirit și starea de violență. Fiind o parte a regnului animal, realizarea psihicului se face pe obiceiuri, pe niște lucruri pe care le primește omul din viața intrauterină. Individul își deprinde obiceiurile din clanul lui. Omul are cele trei instincte, cel de nutriție, cel de apărare și cel de reproducere. Acestea sunt peste puterea psihicului. În rest individul se dezvoltă și preia obiceiurile, cutumele și judecățile societății în care crește și trăiește. Poporul român a înglobat teoria asta, într-o sintagmă: cei șapte ani de acasă!”
Ce ne distruge Discuția a continuat și medicul a răspuns întrebărilor, introducând-i pe cei doi jurnaliști și pe telespectatori în fascinanta lume a organismului: „Corpul uman are capacitatea de a se regenera. Fiecare celulă are, genetic, o durată de viață. Organismul își permite să piardă un număr imens de neuroni și conexiunile principale care să asigure un confort al vieții – psihic și intelectual – funcționează. Dar celula moare într-un mod extraordinar. Este asimilată de organism și folosită. Din resturile care rămân, din proteine se construiesc celulele cele noi, un fel de reciclare.” Cristina Munteanu aduce în prim-plan problema stresului. Ce este el? Cât este de distructiv, cum acționează? „Stresul implică o mulțime de stimuli externi, de obicei psihici care ne afectează niște sisteme psihice pe care noi le avem construite în organism. Teoria stresului aparține unui canadian care explica și demonstra cum anumite traumatisme psihice de diferite feluri, o știre proastă, o suferință, un copil neperformant, duc la realizarea unor tulburări organice. În momentul în care ești într-o situație gravă, de cumpănă, organismul începe să secrete un hormon produs în hipofiză, care merge în sânge, ajunge la glandele suprarenale care secretă adrenalină, crește tensiunea, crește frecvența cardiacă și secreția de colesterol… Și iată că de la o situație proastă în care ne aflăm, la un moment dat, facem hipertensiune arterială cu complicațiile de rigoare. Deci un stimul psihic negativ care acționează asupra organismului și dă niște tulburări extraordinare. Leziuni organice care ne handicapează sau chiar ne omoară. Ăsta este stresul!” a explicat medicul.
Dușmanul de la ureche Mihail Popescu a enumerat și cele mai importante surse de stres, conform ultimelor studii: „Stresul profesional, pentru că la locul de muncă petrecem cea mai mare parte a zilei. Pe locul doi ar fi stresul familial: conflicte, probleme de tot felul, lipsa de resurse, toate produc tulburări organice. Pe locul trei este… telefonul!!! Telefonul este o necesitate dar creează o permanentă stare de stres: un telefon la o oră nepotrivită, teama de informațiile pe care le vom primi, mesajele.” Desigur, bolile se instalează și pe fondul scăderii imunității organismului nostru iar dr. Mihail Popescu a vorbit despre deteriorarea imunității: „Imunitatea reprezintă toate mecanismele de apărare ale organismului asupra unor agresiuni microbiene. Dar în perioadele de stres la bolnavii cu tumori celebrale, cu ischemii etc. apare o deprimare importantă, o scădere a globulelor albe, a anticorpilor și credem că nu poate fi adevărat. Dar după o lungă experiență, mi-am dat seama cât contează stresul și boala. Nu doar boala ca atare, dar și gândul la ea, grija, neliniștea până afli de la doctor ce ai, dacă mai trăiești sau nu…”
Contractul cu Dumnezeu Ne putem proteja? întreabă editorialistul Mihai Golescu. Invitatul confirmă că poate exista o protecție psihică printr-o gândire echilibrată, pozitivă. „Sunt o mulțime de tehnici. Cel mai bun exemplu: bunica noastră, mama noastră care își pune năframa, merge la biserică, se roagă. Acolo și-a găsit spiritul, înțelegerea și speranța. E un fel de contract pe care îl are omul cu Dumnezeu.” Cristina Munteanu subliniază momentele cruciale atunci când pacientul este supus unei operații grele, pe creier, și a dorit să afle dacă medicul Mihail Popescu crede în Dumnezeu: „Mă rog Lui, dar nu în timpul operației; atunci e preferabil să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut. Ci acasă și pe drum. Nu tot ce facem noi, medicii, este bine. Dar totul este să ai puterea de a recunoaște că ai greșit și să înveți din greșeală pentru a nu o mai repeta. Aici este taina, e cea despre care a scris Dostoievski. A asumării, a căinței și a iertării. Dincolo de Taina care este Dumnnezeu însuși.”
