„Subiect de presă”, cu dr. Victoria Irimia în platou
Suntem în faţa unei crize politico-sociale ce pare că nu are sfârşit. În aceste vremuri tulburi pe străzi vedem tot mai mulţi oameni trişti şi abătuţi. Tocmai de aceea ieri, la „Subiect de presă” de la „Antena 1 Piteşti”, realizatorii emisiunii, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, au avut-o ca invitată în platou pe dr. Victoria Irimia, medic primar psihiatru, membru al Asociaţiei Europene de Psihiatrie şi managerul unui spital privat. „Sănătatea, nota de plată” a fost tema ediţiei.
Mai mulţi depresivi
Parcă trăim într-o lume nebună, de legat. A crescut numărul depresivilor, al celor care au luat-o razna, al celor cu tulburări psihice. Care sunt motivele?
„În ultimii 27 de ani a crescut foarte mult adresabilitatea către psihiatru. În teritoriul nostru sunt fericită să spun că nu există, totuşi, o rejectare… Am muncit mult la asta şi am încercat să-i fac pe oameni să înţeleagă că atâta vreme cât te poate durea spatele, te poate durea şi sufletul; nu este nimic mai ruşinos în a avea o problemă de natură psihică. Coloratura este, sigur, foarte diferită. Probleme de natură psihică pot fi provocate de condiţiile de viaţă – familială, socială, profesională – lipsuri materiale foarte mari. La un moment dat, oamenii nu mai fac faţă presiunii şi atunci lucrurile degenerează; ei nu mai au nişte trăiri fireşti, caută un suport, caută un ajutor. Se întreabă ce să facă? Desigur, orice dereglare psihică are şi un substrat biochimic”, a explicat doamna Irimia.
Ce este sănătatea?
Plecând de la definiţia sănătăţii, invitata emisiunii a explicat că oricând putem fi confruntaţi cu schimbări esenţiale în viaţă şi că unii dintre noi putem claca: „Sănătatea în sine este o stare de confort adaptativ, biologic, psihologic la condiţiile de mediu, social, cultural etc, fiindcă noi ne naştem într-o anumită zonă şi trebuie să fim adaptaţi pentru această viaţă. Dar, în acelaşi timp, oricând putem fi confruntaţi cu schimbări esenţiale. Câţi români au plecat din ţară ca să muncească în străinătate, de voie, de nevoie? Interesant e că mulţi dintre ei o fac cu virtuozitate. Alţii – chiar cu studii superioare – s-au întors acasă pentru că nu au putut face faţă; asta nu înseamnă că sunt persoane nesănătoase sau mai mult bolnave. Când intervine un accident, o altă boală organică, pierderea unei persoane apropiate sau incapacitatea de a se descurca profesional, paharul deja plin este răsturnat de această ultimă picătură”, a spus dr. Victoria Irimia.
Toleranţă, nu legiferare
La emisiune au fost atinse şi subiecte-tabu, precum căsătoria dintre partenerii de acelaşi sex şi acceptarea celor trei sexuri… „Rostul nostru, al oamenilor din sistemul sanitar, al tuturor oamenilor cu creier, al oamenilor care gândesc este acela de a face ca lumea să fie mai bună, tolerantă, să accepte orice problemă, inclusiv fantezia de a-şi permite cineva trecerea de la un sex la celălalt – dar care, în niciun caz, nu apare la naşterea unui copil nevinovat. Este posibil. Există oameni care au astfel de probleme, care nu s-au identificat sexual până la un moment dat şi încearcă să îşi rezolve într-un fel sau altul problema, dar pe linie medicală. Să tolerăm acest lucru, dar nu-l putem legifera, că devine periculos într-o societate destul de învolburată, destul de învrăjbită, destul de incapabilă să se identifice din multe puncte de vedere”, a atras atenţia medicul psihiatru.
Reordonarea sistemului
Ce ar face dr. Victoria Irimia dacă ar fi director al Direcţiei Sanitare sau ministru al Sănătăţii? „Aş reordona sistemul aşa încât reţeaua sanitară să fie impenetrabilă, adevărată, cu medici de familie peste tot. «Regina» asistenţei medicale este partea ambulatorie, care face prevenţia primară, secundară şi terţială; omul n-are de ce să ajungă la spital, decât în situaţii excepţionale. E greşit că s-a renunţat la investigaţia clinică… Reţeaua de medicină de familie să se bazeze pe centrele de permanenţă unde asistenţa să fie asigurată, continuu, de un medic de familie. Ambulanţa să fie chemată numai de medicul de familie. Spitalul să fie folosit numai pentru urgenţe: traumatologie, chirurgie cardiovasculară etc. În lume, orice spital mare nu are mai mult de 40-50 de locuri de boli interne pentru asistenţă temporizată. În rest să lăsăm drepturile asistenţei ambulatorii şi semiambulatorii. Principala problemă este aceea a prevenţiei, în orice domeniu medical, fiindcă este mult mai uşor să previi, decât să tratezi. Medicul trebuie să iasă din cabinetul lui, să iasă din încremenirea lui. Menirea lui, în primul rând, este să cunoască factorii patogeni, inclusiv factorii psihopoluanţi. Medicul trebuie să meargă în întâmpinarea lor; legile ţării trebuie să-i permită să facă acest lucru”, a răspuns dr. Victoria Irimia.
Un Comentariu
Puiu
Mie mi se pare că trăim într-o lume de legat, fără”parcă „.Nu este uşor să treci prin viaţă, astăzi, în condiţi de stres, isterie, nebunie.Aţi realizat demult acest lucru şi aţi ales să aduceţi în studio un specialist foarte valoros. Când citeşti cauzele aducătoare de probleme de natură psihică, pe care doamna doctor Victoria Irimia le înşiră, nu-ţi rămâne decât să te rogi la Dumnezeu să nu ţi se întâmple, pentru că alte şanse nu există. Domnia Sa încearcă să contureze câteva aspecte importante, cumar fi :„Rostul nostru, al oamenilor din sistemul sanitar, al tuturor oamenilor cu creier, al oamenilor care gândesc este acela de a face ca lumea să fie mai bună, tolerantă, să accepte orice problemă,”dar este prea puţin.Când citeşti definiţia sănătăţii, pe care o dă doamna doctor, constaţi că în orice moment, oricine, poate deveni pacient şi sigur durerea de suflet nu este ca durerea de spate.
Ultimul punct al interviului este senzaţional.Felul în care ar face doamna doctor Irimia „Reordonarea sistemului” este monumental, cu o viziune de ansamblu care ar revigora Sistemul de Sănătate şi ar da speranţă tuturor românilor, care ar reduce teama lor de îmbolnăvire.Dar există o mare piedică pe care o ştim cu toţii şi pe care doamna doctor Irimia o confirmă. Să zicem că medicul reuşeşte să iasă din încremenirea lui, dar ce facem cu legile ţării care ar trebui să permită acest lucru?