Este clar că societatea post-Covid va avea altă structură, va fi altfel. Altfelitatea aceasta provine din globalismul în care s-a mișcat coronavirusul, dar și din localismul administrativ. Toate țările au fost lovite nu numai în domeniul sănătății, ci în toate sectoarele: economic, cultural, moral, în interrelațiile umane, în interdependența economică cu partenerii. Cum va fi, deci, societatea post-Covid? Depinde de capacitatea fiecărei țări, de inteligența, capacitatea și implicarea factorilor decidenți în creionarea, pe termen scurt și mediu, a viitorului.
La Golești, simpozionul care a adunat vârfuri ale gândirii române – academicieni și profesori, repere ale competențelor naționale – a încercat un răspuns. Acesta nu-i prea clar, dar nici în lume terenul respectiv nu-i ferm, din cauza intruziunii profunde a virusului nu numai în producerea bolii, ci și în modul de gândire, în comportamente, în potențialul național. Am auzit și întrebarea: cu ce ne-a folosit simpozionul?
Este teoria utilitaristă a vieții, normală până la un punct. Și punctul este chiar unul particular. Perfidul Covid-19 s-a insinuat în toate și, în pofida unei concertate lupte științifice, rezultatele nu sunt, în totalitate, convingătoare.
Aș vrea chiar să orientez o eventuală dezbatere pe această temă – a folosului unui talk-show național pentru fiecare dintre noi. El există.
Cei mai luminați reprezentanți ai țării, “nemuritorii” de sub cupola Academiei, chiar s-au angajat, concret, (fiecare reprezentând secția specială) în a da răspunsuri, de fapt soluții, pentru mersul țării. Servește Academia țara? Răspunsul este pozitiv. Există, la Academie, o Strategie Națională elaborată de colective “pe probleme”; sunt 11 domenii care analizează evoluția țării până în 2035. Școala și educația, resursele naturale, securitatea energetică, informatică, cea alimentară, cultura etc. sunt domenii în care Academia oferă decidenților know-how-ul necesar.
Guvernul României a adoptat și el, în 2018, “Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030”. Impresia generală este, totuși, că strategiile au rămas pe hârtie, că stăm pe loc. Ba, vorba lui Caragiale, dăm chiar înapoi: coronavirusul a lovit puternic economia românească.
Acad. Cătălin Zamfir afirma, la Golești, că România este “unul dintre cele mai polarizate state din Europa”. La care aș adăuga și unul dintre cele mai conflictuale politic. Foarte greu se coagulează forțele politice pentru un proiect comun pentru țară! Trăsătura aceasta permanentă este accentuată într-un an electoral ca acesta: fiecare partid crede că are “peștișorul de aur”; fiecare partid luptă ca nu cumva adversarul să înscrie vreun punct în favoarea țării, care să-l declaseze electoral!
Dacă luăm numai mizele mărunte în legătură cu Piteștiul, avem imaginea capabilității conducerii corecte a municipiului: arhitectura/sistematizarea urbei, soarta pădurii Trivale, circulația rutieră, calitatea vieții, legăturile cu localitățile periurbane ş.a.
Clasa politică argeșeană este mai mult preocupată de faulturile reciproce!… Dezamăgitoare clasă politică, în general, în raport cu destinele țării!
