Cum era viața pe cartelă. Românii stăteau la cozi pentru ouă, carne, ulei și lapte.

Înainte de 1989, când comunismul era în floare, românii aveau acces la cantități limitate de alimente, reglementate printr-un sistem sever de cartele. Cozile și penuria de produse erau o realitate zilnică, iar lipsurile alimentare deveniseră o problemă constantă.

Comunismul a însemnat multe lipsuri, iar rațiile alimentare ale românilor erau limitate și adesea insuficiente, iar aprovizionarea cu produse esențiale se făcea printr-un sistem strict de cartele, arată capital.ro. Cei mai mulți cetățeni erau nevoiți să se mulțumească cu cantități foarte mici, iar cozile interminabile și lipsurile erau parte din viața de zi cu zi.

10 ouă și o mână de carne, rația pe o lună

Conform normelor acelei perioade, fiecare persoană primea, lunar, doar 10 ouă, o cantitate mult prea mică pentru o lună întreagă. De asemenea, românii aveau dreptul la 500 de grame de carne de porc sau vită și la un kilogram de carne de pasăre.

Restul alimentelor care făceau parte din rația lunară includeau: 100 de grame de unt, un kilogram de zahăr, un litru de ulei și un kilogram de făină. Iar pentru ca „meniul” austerității să fie complet, pentru fiecare zi, fiecare român primea câte o porție de 300 de grame de pâine.

În ultimii 10 ani de raționalizări excesive ale regimului Ceausescu, singurele alimente care se găseau mereu pe rafturile magazinelor erau franzela și creveții vietnamezi.

Își lăsau plasele la rând, pentru a-și păstra locul
În anii ’80, mâncarea era procurată stând la cozi foarte lungi. Pentru a-și cumpăra de ale gurii, oamenii stăteau la rând începând de la orele 2-3, până spre seară, la ora închiderii. Din cauza programului de lucru, la cozi se duceau alternativ toți cei ai casei: soțul, soția, copiii, soacra, socrul etc. Sacoșa a jucat și ea un rol important în ținutul rândului, fiindcă era și ea așezată la coadă, până la venirea „stăpânului”.

Unul dintre cele mai mari disconforturi ale perioadei comuniste a fost lipsa alimentelor în magazine. Cozile interminabile deveniseră o realitate cotidiană, cu oameni care adesea așteptau ore întregi pentru a prinde produsele care erau disponibile.

De cele mai multe ori, cozile începeau încă din timpul nopții, iar mulți români se întorceau acasă după câteva ore bune, fără a reuși să cumpere nimic, fiindcă alimentele scoase la vânzare erau insuficiente. Cei care nu mai puteau să stea la coadă își lăsau plasele la rând, pentru a-și păstra locul și reveneau dimineața, sperând că vor găsi produsele în stoc.

Cine știe ce e „nechezolul”?

În această perioadă, accesul la alimente nu depindea doar de rândul în care te afli, ci și de relațiile pe care le aveai. Cei care aveau legături apropiate cu autoritățile sau informatorii regimului aveau prioritate la produse.

Membrii aparatului de partid și cunoștințele gestionarilor beneficiau de condiții mult mai favorabile. De asemenea, produsele de calitate, destinate inițial exportului, erau înlocuite pe piața internă cu surogate.

Astfel, cafeaua era înlocuită cu „nechezol”, iar salamurile erau din soia, simboluri ale vremurilor dificile.

Contextul perioadei comuniste în România

Perioada comunistă din România s-a desfășurat între 1947 și 1989, sub conducerea Partidului Comunist Român și a liderilor Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu.

După al Doilea Război Mondial, România a căzut sub influența Uniunii Sovietice, iar monarhia a fost abolită în 1947.

Statul a preluat controlul asupra economiei, iar industria și agricultura au fost naționalizate, conducând la o planificare economică centralizată.

Acest sistem a dus, însă, și la penuria de bunuri de consum, cozile interminabile și lipsurile alimentare care au marcat viața cotidiană.

În plus, regimul a fost caracterizat prin represiune politică severă, cenzură și control strict asupra mass-media.

Industria a fost prioritară, iar agricultura a fost sacrificată pentru a sprijini politica de industrializare forțată, ceea ce a agravat criza alimentară.

Raţionalizarea alimentelor, începând din anii ’80

Sub regimul lui Ceauşescu, românii au primit alimentele de bază cu porţia. Plecând de la ideea că necesarul zilnic era de doar 2.700 – 2.800 de calorii, comuniştii au redus raţiile de pâine, ulei, zahăr şi carne şi au instituit cartelele, documentele fără de care românii nu primeau alimentele de bază, informează adevarul.ro.

Vreme de un deceniu, sub Ceauşescu, românii au cumpărat pâinea, zahărul şi uleiul numai pe cartelă şi doar de la alimentarele de cartier.

Viața pe cartelă

La data de 19 decembrie 1980, a apărut „Legea pentru constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei”. Decretul stabilea raţionalizarea consumului de alimente în funcţie de judeţ, iar cartelele la zahăr şi ulei erau diferenţiate pe categorii de populaţie.

Pentru a justifica reducerea porţiilor, Ceauşescu a inventat un program ştiinţific creat la cererea dicatorului de specialiştii din Comitetul Central. Este vorba despre „Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, document apărut în 1982, care stabilea necesarul de calorii, raţiile de mâncare şi inclusiv standardele de greutate ale românilor.

Potrivit programului, românii au nevoie doar de 2.700 – 2.800 de calorii. Pentru asta aveau voie, anual, de cel mult 60-70 de kilograme de carne şi produse din carne, 8-10 kilograme de peşte şi produse din peşte, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.

Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar şi mai redus. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte şi 166 de kilograme de legume. Uleiul şi zahărul se dădeau o dată pe lună, raţia fiind de un kilogram.

Fiecare familie era arondată unui magazin

Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor, documente fără de care nimeni nu avea acces la pâine, zahăr sau ulei. 

Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul. Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul şi cu buletinul pentru a dovedi identitatea şi toate datele erau trecute pe cartelă. Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraş la oraş, iar fiecare român  avea dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi.

Sistemul diferea de la judeţ la judeţ. În unele judeţe cartele se eliberau pentru o lună, în altele pentru trei luni.

39 kg de carne, rația anuală pentru fiecare român

Anii ’80 au însemnat pentru populația Republicii Socialiste România foame, frig și întuneric în case, Nicolae Ceaușescu fiind obsedat de investițiile industriale megalomanice și de plata datoriilor externe.

Începând cu 1984, raţia de carne anuală a fost stabilită la 39 de kilograme pentru fiecare român. Cea mai mare problemă însă, nu o reprezenta cantitatea mică de carne, ci faptul că produsele de origine animală apăreau rar în alimentări. Ziua în care ”se băga” carne la alimentară era ziua în care se formau cozi kilometrice la fiecare magazin.

Înainte de 1989, pe lista „specialităților” de carne figurau: gheare și gâturi de pasăre, tacâmuri de pui, picioare de porc („adidași”), căpățâni de porc („calculatoare”), coaste de porc („acordeoane”), pește congelat, conserve rusești de pește etc.   

Puii erau, de regulă, câte doi la pungă și erau numiți pui de Gostat sau pui „Fraţii Petreuş”. Puii din alimentările comuniste cântăreau cam cât un porumbel, dar lumea se călca în picioare ca să-i cumpere.

În timpul dictaturii ceaușiste, bananele și portocalele se găseau cu greu la vânzare și doar în pragul Crăciunului.

Bananele fiind verzi, erau învelite în ziar și așezate pe șifonier pentru a se coace. Portocalele puteau fi mâncate imediat, felie cu felie. Cojile erau așezate pe sobă ori pe calorifer, iar camera se umplea cu un miros dulce și citric. 

Specula se pedepsea

Proviziile de alimente erau considerate speculă şi se pedepseau aspru, sub vechiul regim. Ceauseşcu inventase legi care pedepseau datul pe sub tejghea al alimentelor sau strângerea de provizii. Decretul Consiliului de Stat 306/1981 privind „măsuri pentru prevenirea şi combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populaţiei” din octombrie 1981 stabilea pedepse pentru românii care făceau provizii de alimente.

„Constituie infracţiune de speculă şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului Penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cumpărarea de la unităţile comerciale de stat şi cooperatiste, în scop de stocare, în cantităţi care depăşesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o lună, de ulei, zahăr, făină, mălai, orez, cafea, precum şi de alte produse alimentare a căror stocare afectează interesele celorlalţi cumpărători şi buna aprovizionare a populaţiei”, prevedea articolul 1 al decretului 306. 

Pedepse aspre erau prevăzute şi pentru vânzătorii care vindeau mai mult decât prevedea raţia. „Personalul unităţilor comerciale este obligat să vândă cumpărătorilor produsele alimentare prevăzute la art. 1 numai în cantităţile şi condiţiile stabilite de consiliile populare. Nerespectarea prevederilor alin. 1 constituie infracţiune şi se pedep-seşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”, arată articolul 4 al aceluiaşi decret.

Cum era viața pe cartelă. Românii stăteau la cozi pentru ouă, carne, ulei și lapte.