Argeș. Destin frânt în floarea vârstei. Ioana a pierdut lupta cu boala cruntă la 17 ani.
Ioana, o elevă din Câmpulung, a pierdut lupta cu o boală nemiloasă după mai bine de trei ani. Aceasta s-a stins din viață în Italia, acolo unde se afla împreună cu părinții. Tânăra va fi adusă acasă la sfârșitul acestei săptămâni, atunci când cei dragi își vor putea lua rămas bun de la ea.
Colegiul “Dinicu Golescu” din Câmpulung, în doliu
Cu profundă compasiune și solidaritate, Prof. Dr. Maria Magdalena Dorcioman, Directorul Colegiul Național „Dinicu Golescu” a transmis un mesaj de condoleanțe pentru Ioana:
“Astăzi, inimile noastre sunt copleșite. Ioana, o tânără de doar 17 ani, ne-a părăsit după o luptă de peste trei ani cu o boală nemiloasă. Ea nu a fost doar o elevă a liceului nostru, ci o persoană excepțională, care a semănat speranță și bunătate în inimile celor care au cunoscut-o.
Pentru noi, creștinii, moartea nu este un sfârșit, ci o trecere. Nu vorbim despre cei dragi ca despre morți, ci ca despre adormiți întru Domnul, pentru că, prin credință, știm că fiecare zi este o moarte și o renaștere. Viața noastră spirituală se construiește în acest ritm al căderii și al ridicării, al durerii și al speranței. Vedem acest adevăr în însăși ritmul naturii, în anotimpurile care se succed, murind și renăscând, oferindu-ne mereu o nouă șansă la viață. Așa cum primăvara urmează iernii, iar mugurii se deschid din pământul ce părea fără viață, și noi suntem chemați să ne regăsim forța în mijlocul tristeții și să transformăm durerea în lumină.
Gest până la lacrimi
Gestul colegilor care au transformat banca Ioanei într-un sanctuar al amintirii este o mărturie a iubirii care transcende granițele acestei vieți. Lumânările, fotografia, florile și banda neagră sunt simboluri ale unui doliu profund, dar și ale unei legături care continuă să existe, dincolo de timp și spațiu.
Doliul nu este doar o reacție la pierdere, ci și o cale de transformare interioară. Este un proces prin care sufletul învață să integreze absența în prezență, să transforme durerea în sens. Fiecare lacrimă, fiecare amintire și fiecare rugăciune sunt pași pe acest drum al vindecării. Prin doliu, sufletul se confruntă cu întrebările esențiale despre sensul vieții, al morții și al legăturilor care ne definesc.
Ioana ne-a lăsat lecții prețioase: să trăim fiecare clipă cu curaj, să iubim autentic și să fim o lumină pentru cei din jur. În aceste momente de tristețe, vă îndemn să rămânem uniți în rugăciune și compasiune.
Durerea noastră se împletește cu nădejdea că sufletul Ioanei își va găsi odihna în Împărăția lui Dumnezeu, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi.” (Apocalipsa 21, 4). Ne rugăm ca Dumnezeu să aline durerea familiei Ioanei și să le ofere puterea de a găsi mângâiere prin credință. Fie ca sufletul ei să se odihnească în pacea Domnului, iar amintirea ei să rămână vie și roditoare în inimile noastre”.
Argeș. Destin frânt în floarea vârstei. Ioana a pierdut lupta cu boala cruntă la 17 ani.
