A plecat pe drumul veșniciei o legendă a județului Argeș. Toată lumea îl plânge!

Inginerul Ion Gheorghe, fost director al Secției Drumuri Naționale Argeș (1965-1995), cel mai cunoscut drumar din județ, a plecat pe drumul fără de întoarcere.

Demn, ferm și aspru la nevoie, cu o claritate a mesajului excepțională, păstrat până la senectute, inginerul Ion Gheorghe rămâne o figură emblematică a județului Argeș.

Numărându-se printre fidelii cititori ai „Argeșului”, drumarul care a condus cu mână de oțel Drumurile din Argeș nu pregeta să vină la redacție, ori de câte ori dorea să-și exprime o opinie cu privire la vremurile pe care a apucat să le trăiască și să le deslușească.

Cetățean de Onoare al Argeșului, inginerul Ion Gheorghe a trăit o viață lungă (91 de ani) și, totodată, interesantă și productivă: a fost inginer de drumuri, director al instituției, primar în comuna natală (după pensionare) și un om foarte respectat în breasla drumarilor.

Drumar, până la moarte

Vestea tristă au dat-o drumarii argeșeni, cei care îi vor păstra o imensă recunoștință: „O veste tristă, stimați colegi. Dumnezeu să-l odihnească pe ing. Gheorghe Ion, drumar, până a trecut la cele veșnice. Ne-a lăsat moștenire drumurile județului și toate bazele, districtele, fondator al APDP. Odihnă veșnică!”

Înmormântarea va avea loc mâine (luni, 6 ianuarie), în jurul orei 11, la Siliștea-Gumești, informează obiectivdearges.ro.

Înrudit cu scriitorul Marin Preda

Inginerul Ion Gheorghe s-a născut în județul Teleorman, în comuna Siliștea Gumești unde, la pensie fiind, a fost ales primar. A fost, de asemenea, consătean și rudă cu marele scriitor Marin Preda.

Și, la fel de important, inginerul Ion Gheorghe a fost unul dintre cei implicați în construirea Transfăgărășanului. Iată ce povestea inginerul Ion Gheorghe în anul 2019, la inaugurarea Monumentului Constructorilor Transfăgărășanului, într-un interviu acordat colegilor de la „Argeș Expres”:

Interviu la inaugurarea Monumentului Constructorilor Transfăgărășanului

„În prima parte a activităţii mele profesionale, de inginer la Drumuri şi Poduri, 1958-1965, la Sfatul Popular al fostei Regiuni Argeş şi apoi judeţul Argeş, m-am ocupat şi de consolidarea drumului Curtea de Argeş-Arefu, în perioada când s-a construit Barajul Vidraru – Sectorul din Defileul Argeşului şi Contur Lac Vidraru. Nu ştiam atunci că vor face parte din drumul stâncos al Transfăgărăşanului şi că îmi va reveni sarcina să le administrez, fiind promovat la D.G.D. din fostul M.T.T.C. , în 1965. Sectorul Contur Lac Vidraru era un drum organizare de şantier, împietruit superficial, îngust, fără lucrări de consolidări, terasamente şi versanţi, parapeţi etc.

Până în anul 1970, când au început lucrările de construcţie a Transfăgărăşanului, a constituit etapa întâi, colegii din jud. Sibiu construind DN împietruit Cârţişoara Badelui Cârţan până la Bâlea Cascadă.

În 1969, după o vizită în zonă, Nicolae Ceauşescu acceptă propunerea de realizare a unui drum care să facă legătura între Cârţişoara şi Barajul Vidraru, traversând Munţii Făgăraş.

Decretul a fost semnat la finele lunii decembrie, după prezentarea traseului pe hărţi militare de inginerul proiectant de la IPTAMA Bucureşti Chiriac Avădanei, în prezenţa generalului Ion Dincă. Acesta a primit ordin să înceapă lucrările la 1 martie 1970 cu trupele de geniu ale Armatei Române. La 1 martie 1970, a început etapa a II-a de construcţie a Transfăgărăşanului, în zona de sud, de Regimentul de Geniu Rm. Vâlcea condus de locotenent colonel Ştefan Bediu şi în zona de nord de Regimentul de Geniu Alba Iulia condus de către locotenentul Nicolae Mazilu. Comandantul trupelor de Geniu ale Armatei Române era generalul Vasile Şilicariu. Beneficiar al lucrării a fost D.G.D., care prin constructorii civili coordonau lucrările tehnic, în zona sud – ing. Alex Teodorescu Teo, iar în zona de nord, ing. Dumitru Ducaru. Un rol important l-a avut maistrul constructor Ghiaţă din cadrul T.C.H., care a coordonat lucrările la Tunelul Bâlea sub Muntele Paltinul, lângă Cabana Bâlea Lac.

La finele anului 1974, după modificări ale elementelor geometrice şi eforturi ale constructorilor Armatei Române, inclusiv pierderea a 40 de vieţi, a rezultat un Drum Naţional Transalpin împietruit şi Tunelul Bâlea cu infiltraţii, după inaugurarea din 20 septembrie 1974. Nicolae şi Elena Ceauşescu au trecut prin tunel protejaţi de umbrele, după care au ajuns la renumita cabană din Argeş, Valea cu Peşti. […] Drumul Transfăgărăşan, devenit cel mai spectaculos drum din lume, care urcă până la altitudinea de 2.042-2.047 de metri, a trebuit să fie modernizat. În 1976, au început lucrările, fiind din nou implicate trupele de geniu ale Armatei Române, reprezentată de Brigada 35 Drumuri Poduri sub conducerea col. Constantin Tănase.

În această a III-a etapă, care a durat încă trei ani, în afară de asfaltare, s-au executat, conform proiectului, lucrări de consolidare a terasamentului şi versanţi, copertine, parapeţi, alte amenajări şi modernizarea Tunelului Bâlea Lac, de 887 de metri lungime, la cota 2.042- 2.047 de metri, inclusiv iluminat cu grup electrogen propriu. Nici în această etapă lucrările nu au fost uşor de realizat. Au fost învinse multe greutăţi prin colaborarea perfectă dintre genişti de excepţie şi constructori civili din IDP-urile din M.T.T.C. Menţionez că, din cele două etape, ca urmare a unor eforturi deosebite, prezentate după finalizare opiniei publice şi constatate de cei care traversează drumul Transfăgărăşan, a rezultat un Drum Naţional a cărui administrare a necesitat şi o organizare corespunzătoare, prevăzându-se inclusiv şi trei baze de deszăpezire dotate cu cele necesare, mai puţin utilajele.

A fost necesară etapa a IV-a, menţinându-se în organizare, pe lângă Districte, o Formaţie de Consolidare Terasamente şi Versanţi alcătuită din 80-90 de constructori drumari până la pensionarea mea, în 1995. Aceste realizări concrete s-au văzut şi se văd. Ele însă nu au fost şi nu sunt suficiente pentru acest drum. Ele au fost prezentate celor care trebuie să hotărască – Guvern şi Parlament, deoarece necesită investiţii importante. Meleagurile argeşene şi muscelene alcătuite din şes, deal şi munte şi situate între capitala României şi provinciile Muntenia şi Transilvania sunt străbătute de o reţea rutieră de drumuri naţionale importantă, la care s-a adăugat Transfăgărăşanul.

Să organizezi, să administrezi, să modernizezi această <<avere>>, peste 30 ani, nu a fost uşor pentru mine şi nu este nici în prezent, când circulaţia rutieră a atins şi va atinge intensităţi inimaginabile. Implicarea mea directă, în cele patru etape la care m-am referit, îmi dă dreptul să afirm că rolul principal în realizarea acestui Drum Naţional Alpin l-au avut ostaşii români genişti, conducătorii regimentelor Rm. Vâlcea şi Alba Iulia, alături de constructorii civili. Am trăit multe momente importante, interesante, emoţionante, unice pentru un <<drumar>> şi datorită realizării acestui drum care a intrat în incidenţa activităţii mele profesionale”.

Odihnă și recunoștință veșnică!

A plecat pe drumul veșniciei o legendă a județului Argeș. Toată lumea îl plânge!