Prof. univ. dr. neurochirurg Alexandru Vlad CIUREA, Membru de Onoare al Academiei Române
Trei lucruri mă îndeamnă să mă alătur dezbaterii inițiate de ziarul ”Argeșul” pe tema ”Știința vs. credință”. Primul, sunt un român care crede și-n în Dumnezeu, și-n știință, fiindcă ele merg mână-n mână. Doi, aici, la Pitești – deși acum trăiesc în București, m-am născut la Vaslui și am absolvit Colegiul Național ”Andrei Șaguna” la Brașov, finalizate cu Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din Capitală – mi-am lansat cartea din care mai spicuiesc din când în când:”Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor”.Am făcut-o la invitația colegului căruia-i mulțumesc, neurochirurgul Mihai Popescu. Carte din care, cu bunăvoință, a spicuit, sfătos, o serie de gânduri despre sănătatea creierului și I. P. S. Calinic, în paginile aceleiași publicații. Îi mulțumesc mult și Înaltpreasfinției Sale!
Vă mai amintiți de întrebarea pusă, în campania electorală, de dl. Em. Constantinescu președintelui Ion Iliescu:”Credeți în Dumnezeu?”, întrebare care l-a lăsat atunci fără răspuns pe președinte și care a înclinat mult balanța în favoarea primului, întrucât pentru noi, românii, credința în Dumnezeu este foarte importantă.
Ce spune Biserica? Ca una dintre cele mai vechi instituții, ea spune că toate minunile care s-au produs pe acest pământ și care se produc se datorează credinței. Ce spune știința? Datele din știință care s-au acumulat nu contravin celor teologice. O serie întreagă de elemente de neurofiziologie sunt legate de credință. S-a descoperit că, în cortex, o porțiune din creier care este deasupra și mai ales în zona stângă prietală, se află ”centrul credinței lui Dumnezeu”. Cu ajutorul aparaturii funcționale de tip RMN și al EEG – uri repetate, s-a constatat că există în creier ”un punct al lui Dumnezeu”. Prezența lui Dumnezeu în corpul uman este relevată prin prezența serotoninei, numită molecula credinței și a transmițătorilor chimici, cu rol de producere a unui extaz de fericire, mai ales mistică. Există centrii din creier conectați la Divinitate, la credință, care intră în funcțiune când are loc rugăciunea. În afară de sistemul nervos, și glandele endocrine sunt legate de activitatea de credință.
Acestea-s lucrurile științei și aș vrea să rețineți că neurochirurgul este singurul care are dreptul să deschidă cutia craniană, să trateze leziunile la nivelul creierului și să încerce, dacă poate, să vindece. Creierul fiind cel mai apropiat de Dumnezeu, înseamnă că neurochirurgul își permite, cu ajutorul lui Dumnezeu, să rezolve o serie întreagă de boli ale creierului. ( Savantul, profesorul, medicul și scriitorul Alexandru Vlad Ciurea a făcut nu mai puțin de 23.000 operații pe creier, în țară și peste hotare, fiind totodată autorul a numeroase cărți de specialitate, cu miez didactic – n.e.).
Cum percep o serie de importanți medici realația lor cu divinitatea? Iată ce declară înaintea unei operații, Ben Carson: ”Doamne, eu voi fi mâinile, iar tu, neurochirurgul!”. La rândul său, Brian Beyerl, un alt neurochirurg vestit de la Morristown Medical Center, New Jersey, spune tranșant: ”Eu sunt un bisturiu în mâinile lui Dumnezeu”. Așa adăuga: ”Creierul uman va fi vindecat numai cu ajutorul și prin mâna lui Dumnezeu. Între creierul uman și mâna neurochirurgului se interpune ceva numit microscop. Acesta este elementul de ajutor cu care poți să te apropii , să intri în creierul uman fără să distrugi și să abordezi , să vindeci leziunile pe care le găsești la acest nivel. Numai cu ajutorul acestui instrument care mărește imaginea putem întotdeauna obține rezultate.
Trebuie să recunoaștem fără rețineri că nu se poate gândi normal din punct de vedere medical fără a ne apropia sufletește, spiritual, de oamenii din jur, familie, colegi și cel mai important, de pacienți. Fără a căuta o înțelegere de ordin metafizic, fără empatie, actul medical își scade calitatea, acest aspect fiind uneori vital pentru cunoașterea pe deplin a nevoilor pacientului.
O astfel de atitudine este încurajată de religia creștină, ce are o amprentă atât de puternică asupra poporului nostru. Nu se poate trăi în singurătate, căci suntem ființe independente. Întreaga creștinătate pledează pentru această apropriere de suflet care, de la om la om, de la inimă la inimă duce la clădirea unei comunități, comunitate aflate sub cupola protectoare a religiei noastre.
Prin multiple metode științifice, s-a constatat că acest creier uman este extrem de influențat de elementele spirituale, în aceste condiții fiind necesar să ne într-ajutorăm nu numai fizic, ci îndeosebi sufletește, fără să ne gândim la recompense (mai ales de ordin material), cu atât mai mult în lumea medicală. Să nu uităm că Decorația Regală a României este ”Nihil sine Deo”, adică ”Nimic fără Dumnezeu”.
Și-apoi merită reamintit în finalul acestor rânduri despre aportul la adevăr al științei și credinței că o pleiadă de oameni de știință, în frunte cu Einstein ajunge la concluzia că Divinitatea există, că aranjează Universul, că totul se petrece în Univers printr-o ființă supremă. Firesc să ne întrebăm unde și cum? Einstein își sintetizează activitatea referitor la știință și credință: ”Știința fără credință este oarbă. Credința fără știință este schioapătă”.
Și ar mai trebui știut ceva, dincolo de cuvintele celebre ale lui Einstein! Fizicienii au împins cercetările mai departe, descoperind bosonul, adică ”particula lui Dumnezeu”, în 2012, element fundamental în cunoașterea originii Universului. Nu poate fi detectat direct , iar dacă s-ar găsi, s-ar dezintegra. Nici pe Dumnezeu nu-l putem vedea, dar știm că există și că are un rol creator în viața noastră. Frazele nu-mi aparțin mie, ci oamenilor de știință din domeniul fizicii. Concluzia în asemenea situație vă aparține. Creierul uman este legat de divinitate! Iar dacă ne referim la cel care poate opera pe creierul uman , la neurochirurg – imi voi permite să reiau aici concluzia din capitolul V – ”Știință și credință” (p. 137 – 153) al cărții ”Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor” (Ed. Bookzone, Buc. 2022) – acela niciodată nu va îndrăzni să se apropie de creierul uman, fără să aibă susținerea și gândirea Divinității.
Vă amintiți, presa tipărită este în cădere liberă, scriam în formula nouă a publicației ”Argeșul”. Pe cale de consecință, am trecut la apariția publicației o dată pe lună, în 20 de pagini, preferând analiza și sinteza fenomenelor sociale, economice, politice, culturale, nu doar descrierea lor cotidiană. Dorim să servim interesul general. Zilele trecute, firmele care ne distribuie publicația ne-au anunțat că, așa cum facem acum ”Argeșul”, la o mie de exemplare tipărite, avem sub 50 retur. Este, să recunoaștem, o soluție, dacă nu chiar o reușită!
