La ultimul miting organizat de PSD, l-am auzit pe Liviu Dragnea spunând că regimul Băsescu a plecat de trei ani, dar generalii şi procurorii statului paralel au rămas şi că acest stat trăieşte pe picior mare. De cealaltă parte, preşedintele Klaus Iohannis susţine independenţa procurorilor, fără însă să afirme că şi aceşti procurori trebuie să se supună legilor, conform Constituţiei. Şi astfel s-au constituit două tabere care se luptă între ele. Iar dacă prima tabără este condusă de un orator de miting, cealaltă – de un purtător de cuvânt al politicii de culise. Dacă oratorul de miting îşi dilatează eul personal în faţa mulţimii, purtătorul de cuvânt declară că i se restrâng puterile. De cum s-a ridicat în picioare, Liviu Dragnea a criticat tocmai ce lăuda când stătea aşezat. Iar preşedintele Iohannis procedează tocmai invers.

Acum se impune o întrebare: unde este statul paralel? Pentru a înţelege ce este statul paralel trebuie să parcurgem înapoi evoluţia istorică a ţării noastre, câteva zeci de ani, şi vom vedea că, de foarte multe ori, această ţară a fost lăsată pe mâna unei puteri care nu are de-a face doar cu politica. Când am felicitat un ştab de la vechea Securitate că a ieşit la pensie, el mi-a spus că din această instituţie nu se iese niciodată la pensie în termenii cunoscuţi de mine. Şi ca acest securist sunt şi Coldea, Dumbravă, Kovesi, Dragomir etc. Ei au o mentalitate de singuri răspunzători faţă de destinele poporului. Această mentalitate a apărut în perioada comunistă, când se considera că numai cei cu epoleţi sunt responsabili de ce se întâmplă cu ţara. Oare de ce s-a format o asemenea mentalitate? Răspunsul este dat de stratul propagandistic – mitologic creat de comunism, care a acaparat întregul spaţiu mental al reprezentărilor sociale despre popor.

Prin urmare, prima tabără reprezentată de Liviu Dragnea susţine că lupta împotriva corupţiei poate fi exercitată de către un sistem de observare bine pus la punct. Această tabără s-a format în timpul în care Adrian Năstase era prim-ministru. Se considera atunci să nu se mai pune problema pedepsirii oamenilor, ci de a-i corecta, de a îndrepta eventualele devieri de la noile reguli de drept printr-un adevărat sistem de ortopedie socială. Pentru a stăpâni această situaţie, puterea trebuie să prindă rădăcini cât mai adânci în trupul societăţii printr-o acţiune subtilă de acordare a tot felul de beneficii financiare celor care au capacitatea de a mobiliza oamenii şi de a-i supraveghea fără a urmări neapărat pedepsirea vinovaţilor. Cu Adrian Năstase a început perioada normalizării prin supraveghere: în sate, în oraşe, în uzine, în şcoli, în cazărmi, se instituie o nouă disciplină care urmăreşte să-i aşeze pe oameni în „spaţiul” partidului aflat la putere. Oamenii sunt aşezaţi în locuri bine stabilite şi sever supravegheate, atribuindu-i-se fiecăruia locul şi rangul în funcţie de contribuţia avută la întărirea partidului. Este exact ceea ce face PSD la ora actuală.

Pe de altă parte, cea de-a doua tabără susţinută de Klaus Iohannis consideră că procurorii trebuie să aibă libertate deplină şi să ancheteze pe cine consideră ei, în numele luptei împotriva corupţiei. Deci această tabără consideră că lupta împotriva corupţiei justifică până şi anumite măsuri nedemocratice. Tabăra respectivă a apărut în regimul Traian Băsescu, când au fost făcute tot felul de abuzuri de către procurorii băsişti. Astăzi, aşadar, aceiaşi barbari, tot iconoclaşti, tulbură viaţa socială abia constituită pe fundamente democratice. Unii se consideră supraoameni, alţii sunt etichetaţi submediocri. Aici este toată asemănarea cu cele crezute demult îngropate. Barbarii de astăzi sting vechi simboluri, instituţii publice şi morale, prăduiesc pădurile şi bogăţiile pământului, iar în locul lor ne oferă cea mai sălbatică luptă pentru „#Eu rezist”.

Prin urmare, dacă în urmă cu douăzeci de ani, de exemplu, cineva ar fi prezis că evoluţia psihologiei colective va merge în direcţia reactivării unor forţe atavice asemănătoare cu cele ale statului paralel din perioada comunistă, acel om ar fi fost luat în râs sau bătut cu pietre. Şi astăzi? Oricât de uimitor ar părea, această barbarie a devenit oribila realitate. Nu o spun cu răutate pentru a exprima un partizanat politic. Nu am niciun motiv în acest sens. O spun pentru că m-am săturat de aceşti politicieni formaţi toţi de către statul paralel, indiferent din ce tabără fac parte. Statul paralel este prezent în ambele tabere. Generalul Coldea îşi exercita influenţa atât asupra fostului premier Victor Ponta, cât şi asupra celor care formau regimul lui Traian Băsescu. Iată cum am ajuns să trăim o adevărată nevroză socială a statului paralel, iar, după câte se ştie, o asemenea nevroză trebuie să parcurgă zeci de ani pentru a se lecui.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio