Avem un preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş care se bucură că s-au mărit salariile funcţionarilor din administraţia locală. Şi este de apreciat acest lucru. Dar domnul Dan Manu nu ştie că totul are o limită, chiar dacă a declarat recent că a găsit cadrul legal să le dea bani angajaţilor săi. Preşedintele Consiliului Judeţean ar trebui să fie răspunzător atât de respectarea legii, cât şi a unor directive europene care prevăd că pentru muncă egală salariul să fie egal. Or, domnul Dan Manu este interesat de salariile celor din instituţia sa, lăsându-i pe cei de la Vedea, de exemplu, să se descurce cum or putea sau pe cadrele didactice să aibă salarii mai mici decât femeia de serviciu care îi face curăţenie în birou.
Prin urmare, se impune un studiu serios asupra realităţilor argeşene prezente şi imediate. Ce trăim astăzi este puţin probabil să mai fi trăit şi altădată în istorie. Avem o administraţie bine plătită, dar total lipsită de competenţă. Şi totuşi, astăzi, mai mult ca oricând, viaţa noastră socială se află nu numai în plină criză de competenţă, ci şi într-o criză de structură. Dar, mai ales, într-o criză de autoritate. Nu putem face nimic cu administraţia locală. Cred că în fruntea Consiliului Judeţean ne trebuie un om gospodar. Şi nu numai acolo. Oamenii care ne conduc nu sunt suficient de pregătiţi să se pună în serviciul cetăţeanului. Pentru ei politica înseamnă cucerirea puterii. Prin intermediul voturilor noastre – că tot votăm de parcă am fi orbi – cei aleşi nu fac altceva decât să confişte puterea şi să identifice partidul lor cu toată colectivitatea. Şi astfel, orice posibilitate de a reacţiona este anulată. Oamenii aceştia uită că administrează un oraş pentru oameni, dar nu uită de propriile interese şi pasiuni. Şi mai deprimant e că toate teoriile lor politice pornesc de la un vulgar calcul politic.
Prin urmare, este ceva artificial şi meschin în toată administraţia judeţului. Multe se sprijină pe relaţii personale ale şefilor. Dacă am analiza noile salarii ale funcţionarilor din primării, am vedea acest sistem deformat, iar răul ar putea fi foarte uşor localizat. Nu o valoare cade azi în faţa unui preşedinte de Consiliu Judeţean, ci însăşi noţiunea de valoare, nu câteva norme se lichidează în faţa unui primar, ci armătura suprastructurii unui oraş. Este o prăpastie între politicieni şi cetăţeni. Această criză de structură se referă la incapacitatea unei comunităţi de a încorpora toate categoriile ei sociale. Altfel spus, o comunitate bine structurată politic îşi desface braţele pentru a cuprinde toate categoriile ei sociale, indiferent dacă vorbim despre muncitori ori întreprinzători, funcţionari ori şomeri. Or, în primăriile noastre domneşte, în bună măsură, legea bunului plac. Începând cu 1 august angajaţii primăriilor au noi salarii. Legea salarizării unitare le dă dreptul primarilor de a fixa nivelul salariului fiecărui funcţionar din subordine. Marja este deosebit de mare: de la salariul viceprimarului la salariul minim pe economie. Sociologic vorbind, această marjă se transformă în putere. PSD a dat putere de neînchipuit primarilor şi funcţionarilor superiori din primării. Aceştia sunt stăpânii robinetelor cu bani.
Iar dacă e să aruncăm o privire asupra localităţilor noastre, avem o imagine a unor comunităţi de un mimetism adesea caricatural. Membrii acestei comunităţi vorbesc despre primari şi viceprimari ca despre nişte regi sau baroni locali, care îşi au propriii servitori, pe poliţiştii locali. Salariile acestor poliţişti care de regulă stau pe terase la o cafea – mă refer la unii dintre cei din Mioveni – sunt nesimţit de mari. Scriu despre nişte lideri politici care şi-au creat o adevărată teogonie a cultului personalităţii. În jurul lor s-au cristalizat o gamă largă de interese personale şi o adevărată ideologie teogonică de o eficacitate terifiantă… Toată harababura asta democratică nu este decât un mijloc de a se căpătui cei care stăpânesc robinetele bugetului local. Deci, primarii sunt cei care au putere absolută asupra robinetelor cu bani. Iar robinetul cel mai mare este la Consiliul Judeţean, în timp ce la Cuca, de exemplu, robinetul a secat demult. Dar îi pasă, oare, domnului Manu de robinetul de la Cuca? Ori trebuie să se descurce primarul de acolo, că pentru asta a fost votat?!
13 Comentarii
Dora
Pentru unii muma, pentru altii ciuma. Asa e la judet.
Copil
Asa este peste tot la primarii
Ana
Și-au crescut salariile si peste câteva luni nu o sa mai aibă bani pentru asigurarea lor. Sa vedem atunci creșteri de taxe si impozite.
mihai
La acest moment, individul Manu se gândește deja cum aparatul politic din județul pe care/ l păstorește, inclusiv aparatul politic din comune și sate să fie recompensat cu pensii speciale.
Probabil, că se va începe cu acordarea pensilor speciale ale angajaților care dau cu mătura în Consilul Județean Argeș.
În mare parte aparatul propriu de făcut curățenie în Consiliul Județean își merită pensia specială, întrucât la Consilul Județean se produce și este foarte multă mizerie.
Totuși fără sprijinul D.N.A. ului în mod sigur aparatul propriu de făcut curățenie nu va face față.
Ilie
Îl rugăm pe domnu Manu să meargă în audiență la primarul Dulamă de la Rucăr să lămurească cum s- a achiziționat la Liceul Rucăr în anul 2015 o pompă (second hand) pentru centrala termică în valoare de 240 milioane lei în condițiile în care una nouă costa 40 milioane lei. Trebuie specificat că pompa nu a fost în stare să funcționeze vreodată.
Camera de Conturi Argeș, reprezentată de experți contabili care au fost în control au mâncat cașcavalul și și- au văzut de drum.
Ar fi bine ca domnul de la Consiliul Județean să mai acorde ceva mărunțiș Comunei Rucăr că a crescut numărul de doritori de cașcaval.
Alin
Este normal, ca la Rucăr să cumperi o pompă capabilă de o sumă mare, că la câtă mizerie este acolo, tot detergentul de la Kaufland n- ar fi de ajuns ca să- i spele.
Probabil că s-a votat pentru legalitate, să se aloce bani pentru cumpărarea unei pompe cât mai mari să arunce mizeria la alții.
Dora
Măricica, nu-i iau apărarea domnului Savu, nu-l cunosc personal, dar sunt profesor si îți spun ca asta cu sporul.in baza e o găselniță de a păcăli pe profesori. Daca îmi spui unde se regăsește acest spor pe fluturas, atunci îmi cer scuze anticipat. Daca vrei îți pot demonstra, dar acest lucru voi face cu ocazia unei eventuale alte intervenții de a ta.
Mihaela
Aveţi dreptate, pentru cadrele didactice nu există niciun spor de stabilitate sau fidelitate. Acesta este egal cu 0 şi poate fi considerat că este inclus în salariul de bază.
Mihaela
Lămuriri mai clare se regăsesc tot în ziarul Argeșul la articolul „Dinastia contabilului”.
Sporul de fidelitate la cadrele didactice este o minciună mai mare decât Casa Poporului
Diocletian.
Oare pentru privilegiile acestor suboameni s.au sacrificat tinerii si eroii revolutiei don 89? .
Daca vreti rezultate atunci porniti la lupta membrii ai unor sindicate adormite.
Petrica
Din păcate se pare că nu mai este nimic de făcut pentru îndreptarea situaţiei.
În 89 nu am avut parte de revoluție ci de o lovitură de stat.
Cei care au murit atunci nu au murit întâmplător ci au fost uciși de cei pe care- i vedem astăzi stăpâni de robinete.
Înainte de 89 și robinetele erau mai bune.
Revoluția a fost făcută pentru că la vremurile acelea ca să curgă ceva prin robinet trebuia să muncești mai mult. Astăzi, curge (pentru anumiți privilegiați) fără prea multă muncă.
Și la Spitalul Județean Argeș în momentul când s- a defectat robinetul și nu mai curge s- a constatat că sigur pică.
Este adevărat că ne- am dori să pice toată structura și nu numai contabilul instituției.
În concluzie așteptăm să pice:
– managerii spitalului
– comisia de audit intern
– auditorii de la Camera de Conturi Argeș care au mâncat cașcavalul atâta timp făcându- se că nu cunosc proveniența
– Conisliul Județean Argeș care este implicat până peste cap în astfel de afaceri
Petre
Nu poţi fi stăpân de robinet, fără ajutorul unui contabil care să şmecherească picăturile de apă.
Bineânţeles contabilul se ocupă şi de măsurarea debitului, secţiunea conductei şi de ce nu presiunea „lichidului bănesc” existentă în robinet, că doar în funcţie de aceasta ne confruntăm cu viteza de curgere a lichidului.
Bineânţeles că un rol important îl are şi factorul hidrodinamic şi hidraulic al robinetului pe care- l măsoară tot timpul contabilul.
Pe vremea lui Ceaşcă aveam robineţi cu rozetă, care pentru a se deschide complet necesita un timp mai îndelungat, timp necesar executării efectuării mai multor operaţii de rotire ( 3 – 4 rotiri complete).
În ziua de astăzi ne confruntăm cu robineţi cu bilă, care se deschid complet într-un timp scurt fiind necesară doar ridicarea unei manete şi rotirea acesteia ~ 30 grade într-un sens sau altul.
Dezavantajul robinetelor actuale este că se deschid brusc introducând vibraţii de rezonanţă ceea ce duce la distrugerea într- un timp scurt al instalaţiei.
Se pare că, contabilii din ziua de astăzi nu au fost prelucraţi la riscurile la care se supun când deschid astfel de robineti şi nu ştiu să combată vibraţiile de rezonanţă.
Nicu
Stapanul robinetelor isi are rezervate vreo cinci robinete ce-i curg prin buzunare