Am fost şi eu ieri la vot ca mulţi dintre dumneavoastră. Pe cine am votat? De ce criterii am ţinut cont? M-am lăsat convins de sloganurile, de cele mai multe ori goale, ale „specialiştilor” în comunicare? De ce spuneau pe „sticlă” candidaţii la preşedinţia României, ori reprezentanţii lor, când aceştia nu aveau curajul să iasă pe post? Sau m-a convins dl. Iohannis cu ceea ce a făcut Domnia Sa ca preşedinte în exerciţiu?

N-am să vă spun ce tensiune arterială aveam dimineaţa, când răsfoiam presa scrisă, ori seara, când mă uitam la televizor. Nici că nivelul meu de dopamină scădea dramatic când ascultam ştirile de seară la radio. Unele de-a dreptul incendiare. Altele extrase din Armaghedonul cotidian. Iată, la trei decenii după dărâmarea Zidului Berlinului, un sondaj făcut de Open Society Foundation (Fundaţia pentru Societatea Deschisă) ajunge la concluzia că democraţia „este în pericol”, că domnia legii este sub ameninţare, că libertatea cuvântului – aşijderea. Numai un sfert dintre cei întrebaţi mai cred că lumea este acum un loc sigur, în comparaţie cu 1990. Două treimi dintre români sunt îngrijoraţi de exodul de populaţie, având în vedere că suntem a doua ţară cu cea mai mare diasporă. Sigur, nu m-au înfricoşat nici ameninţările unuia sau altuia dintre partide, dacă altcineva decât candidatul lor va ajunge la Cotroceni, după cum nu m-au înflăcărat nici promisiunile lor fără suport în realitate. Mai toate erau aleatorii, naive ori iluzii, ori străveziu manipulatorii.

Şi totuşi, şi dacă nu votăm, nu facem altceva decât să lăsăm viitorul pe mâna altora. Al cui? Vine turul doi şi va trebui să ne hotărâm, fiecare. Pentru un preşedinte care să-şi exercite funcţia într-o republică semiprezidenţială. Care preşedinte ar trebui să fie şi inteligent, şi cu experienţă, şi bun mediator între puterile statului, între cetăţenii statului. Am votat ieri, având de ales dintre 14 candidaţi, iar acum, timp de două săptămâni, va trebui să ne hotărâm pentru unul dintre cei doi selecţionaţi de voturile noastre. Unul ne-a arătat ce a putut face ca preşedinte – puţin, nu?! – celălalt n-a avut această posibilitate. Deci, dacă judecăm aşa, n-au şanse egale. Iar noi am putea greşi lăsându-ne influenţaţi de sentimente, ori de interese, ori de opiniile politice ale prietenilor.

Şi atunci? Păi, atunci, vine să ne ofere o soluţie – ca să-l cităm din nou pe Harari cu a sa faimoasă carte „Homo Deus – scurtă istorie a viitorului” – Google. Da, deşteptul de Google ştie să vadă mai bine decât mine în viitor, mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu însumi şi-mi va spune cum trebuie să votez. De unde să ştie el? Păi, din citirea datelor mele personale. Dacă am fost de acord să i le ofer, permiţându-i accesul la toate fişierele mele, la toate e-mailurile şi aplicaţiile lor. Odată permis acest acces, el mă va supraveghea clipă de clipă, iar apoi, cu inteligenţa sa, o să mi le interpreteze, o să mă sfătuiască ori de câte ori am nevoie să iau o decizie. De pildă, ce carieră să îmbrăţişez, cu cine să mă căsătoresc, câţi copii să fac, cu cine să votez ş.a.m.d. Altfel spus, să devină oracolul meu atotştiutor. Care oracol mai poate da şi el greş, când este vorba de a ne oferi nenumărate sfaturi.

Un sondaj arată că algoritmul Google s-a descurcat mai bine decât persoana în chestie ori prietenii, când a fost vorba să evalueze diverse situaţii unde era nevoie de o predicţie. Iată concluzia celor care au făcut cercetarea: „Oamenii ar putea să renunţe la propriile judecăţi psihologice şi să se bazeze pe computere atunci când iau decizii importante în viaţă, cum ar fi alegerea activităţilor, a carierei sau chiar a partenerilor romantici. Este posibil ca asemenea decizii, influenţate de date, să îmbunătăţească viaţa oamenilor”.

De aici rezultă că datele personale constituie cea mai valoroasă resursă a oamenilor pe care o pot pune la dispoziţia giganţilor din domeniul tehnologiei dacă vor să cunoască în bună măsură viitorul lor şi al societăţilor în care trăiesc. Şi, mă rog, de cine să fie conduse acestea, dacă ne dorim stabilitate, prosperitate, fericire, o viaţă oricum mai bună decât cea de azi. Şi cu preşedinţii de azi. Că-i vorba de preşedinţi de ţară ori de partide.

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio