Au trecut vreo trei-patru ani de când un puştiulică imberb în vârstă de 15 ani a venit la noi cu o suferinţă etichetată drept boală venerică minoră. Un tip cu părul prins într-o coadă, cu cercei penibili, insolent, genul de băiat rău de cartier, uns cu toate alifiile şi pe care minorele aproape că îl roagă să facă sex cu ele.
Când l-am întrebat de unde i se trage mi-a spus că, fiind dornic de „noi experienţe”, sfătuit de un prieten, a mers la o adresă unde o brunetă focoasă i-a făcut un „masaj erotic cu finalizare”. Auzindu-mă că habar n-am cum e asta, mi-a replicat: „Chiar nu aţi fost niciodată? Păcat! Cu tot riscul, merită banii”.
În zilele următoare, când am trecut prin centurl oraşului, am văzut o fătucă îmbrăcată cu un tricou pe care era imprimată oferta: „O facem când vrei tu, dar cum vreau eu!”
Recent, mi-a fost pacient un tânăr în vârstă de 24 de ani, simpatic, dezinhibat, dar imprudent. Şi el contactase o boală venerică. Pe telefonul său eprformant mi-a arătat ce este aplicaţia „Tinder”. Am văzut câteva pupeze ce şi-au făcut selfie-uri, trimiţându-şi imaginea în eter. În funcţie de prima impresie, bărbaţii sună şi urmează o convorbire telefonică, de fapt un fel de negociere: unde, când, cum şi cât costă?
Am văzut-o pe „bunăciunea” de 19 ani aleasă de el. Apetisantă, nimic de zis. Dar stai şi te cruceşti când vezi la ce s-a ajuns. Este la fel ca la bordel. Când am fost ca turist la Amsterdam, într-o seară am ajuns şi în celebrul „Red Light District”. Este cartierul bordelurilor ce se înşiruie de-a lungul unui canal. Toate au la intrare un felinar roşu, iar în vitrine mari stau în poziţii provocatoare prostituate ce-şi ademenesc clienţii. Ce mi-e bordel, ce mi-e Tinder!
