În Săptămâna Mare a acestui an, mica obşte monahală a schitului din Trivale îl întâmpina pe ieromonahul David cu reverenţa cuvenită. Mare cinste pentru călugări şi mireni deopotrivă, prezenţa cuviosului printre ei! În a doua zi a Praznicului Învierii, s-a cântat întreit „Vrednic este!” Până acum, duhovnicul a dovedit-o cu prisosinţă.
Schimbări benefice
Obştea schitului de călugări din Trivale a cunoscut în ultimii ani schimbări surprinzătoare pentru grupul numeros de oameni evlavioşi care participă la slujbe. Unul dintre cei mai iubiţi stareţi pe care i-a avut aşezământul monahal, părintele Gherasim a părăsit mănăstirea după mult timp de păstorire, lăsând un gol imens în sufletele celor care l-au avut duhovnic. O perioadă considerabilă de timp, schitul a fost condus de părintele Daniil Niţă, care s-a dovedit un destoinic urmaş al fostului stareţ, preluând şi ducând mai departe proiectele acestuia. Mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire, au fost finalizate clădiri-anexe şi trapeza, a fost extins cimitirul în care îşi doarme somnul de veci cunoscutul scriitor Marin Ioniţă şi alte multe îmbunătăţiri care au fost posibile în măsura posibilităţilor materiale. Dumnezeu a rânduit însă ca Mănăstirea Cotmeana să rămână fără stareţ şi acolo a fost mutat, prin decizia Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, părintele Daniil. Locul a rămas din nou vacant la schitul Trivale şi mica obşte monahală, laolaltă cu mulţimea credincioşilor, a aşteptat cu mare curiozitate, dar şi emoţie duhovnicească numirea altui stareţ. Alegerea arhiepiscopului Calinic Argeşeanul a fost cum nu se poate mai bună. Spre bucuria tuturor, conducător al obştii şi călăuză duhovnicească pe drumul mântuirii pentru
monahi şi mireni, a fost adus părintele David Stoica. Pentru cei care trec pragul Casei Domnului doar de Paşti şi Crăciun, acest nume este necunoscut. Pentru dreptcredincioşii cu intensă viaţă religioasă, aflaţi la un înalt nivel spiritual, părintele David este monahul desăvârşit.
A coborât Taborul Argeşului
Pentru cei care nu ştiu, Mănăstirea Slănic aflată la mijlocul distanţei dintre Curtea de Argeş şi Câmpulung este considerată „Taborul Argeşului”. Nu a spus-o vreun turist cucerit de frumuseţea cadrului natural, ci însuşi arhiereul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Calinic Argeşeanul. Dincolo de importanţa aşezământului monahal spre care îşi îndreaptă paşii mii de pelerini din toată ţara, sunt şi oameni de ştiinţă care afirmă că, datorită poziţionării sale geografice, pe culme de munte, între brazi seculari, locul pe care este aşezată mănăstirea ar fi la „întretăierea” unor unde energetice! Indiferent de teoriile mai puţin plauzibile, mulţi dintre cei care au urcat „Golgota” până la Slănic au rămas impresionaţi. Răsăritul şi apusul soarelui par altfel decât oriunde. Aerul, apa, liniştea spartă doar de cântul păsărilor creează o atmosferă încântătoare. Şi oamenii, veniţi de la sute de kilometri depărtare, revin cu drag de fiecare dată. Dar, se-nţelege, nu pentru a se îmbăta de „frumuseţea lumii văzute”, după sintagma dragă arhiereului, bat credincioşii drumul până aici, în pelerinaj. În acest peisaj mirific în toate anotimpurile, ei îl găsesc pe Dumnezeu. Duhul Sfânt pogoară în sufletele lor. Dar singuri nu L-ar descoperi, aşa cum afirma şi filozoful argeşean Petre Ţuţea: „Căutătorii nu-L găsesc…” Însă la Slănic au fost şi mai sunt oameni aleşi, călugări iscusiţi care arată tuturor Calea, Adevărul şi Viaţa. Unul dintre ei a fost părintele Teofil pe care, nu demult, Domnul l-a chemat la El. A rămas destoinic urmaş, părintele Daniel, cel groaznic chinuit de un beteşug. Şi al treilea vrednic continuator în duh al învăţăturii dumnezeieşti este… David Stoica! După mulţi ani de vieţuire la Slănic, cuviosul şi-a plecat capul cu smerenie, a coborât de pe Taborul Argeşului şi a ajuns la schitul Trivale, făcând ascultare…
Chipul sfinţeniei
Era Săptămâna Mare a acestui an dificil când, o lungă perioadă, bisericile au fost închise. Din cauza restricţiilor sanitare, în momentul numirii ieromonahului David, în schit nu se aflau decât puţine persoane. Vestea venirii sale în Piteşti s-a răspândit repede şi a fost primită însă cu mare entuziasm de credincioşi. În rândul lor, părintele David este o „celebritate”, în sensul duhvonicesc al cuvântului. După ce, treptat, credincioşilor li s-a permis să participe la slujbe, tot mai mulţi piteşteni, dar şi oameni din comunele învecinate îşi îndreaptă paşii spre schitul Trivale. Părintele David, om al rugăciunii isihaste, iubitor de linişte absolută, ca „fundal” al vorbirii cu Dumnezeu şi sfinţii Săi, s-a adaptat noilor condiţii. Jertfindu-şi timpul său pe care la Slănic îl dedica rugăciunii ori meditaţiei profunde, noul stareţ se ocupă de treburile administrative. Pe primul plan a pus însă programul liturgic. Unul accesibil şi credincioşilor. Sfânta Liturghie este săvârşită zilnic, în fiecare dimineaţă începând cu ora 8. Vineri, la ora 9, cei care vor să implore mila lui Dumnezeu pentru bolnavi, chinuiţi de boli trupeşti şi sufleteşti, pot participa la Taina Sf. Maslu. Pe vremea în care schitul era păstorit de părintele Gherasim, mirenii veneau în fiecare noapte la slujba miezonopticii. Însă pentru a nu răpi liniştea monahilor care oricum îşi sacrifică somnul pentru a-şi îndeplini pravila, cuviosul David a luat decizia ca mirenii să participe la slujbă doar în noaptea de vineri spre sâmbătă, serviciul divin începând la 22,45.
Chipul sfinţeniei
Biserica devine neîncăpătoare în fiecare seară de vineri. Oamenii vin cu mult mai devreme pentru a ocupa un loc mai bun, aproape de strănile în care se aşază călugării. Frumuseţea cântărilor care se înalţă spre bolta cerească, din inima pădurii Trivale, alină sufletul credincioşilor. Unii cer mila Domnului pentru ei. Alţii pentru cei dragi, necăjiţi, asupriţi, chinuiţi de boli şi apăsaţi de nevoi. Binefacerile pe care le resimt aceştia, după ce se roagă alături de monahi în noaptea de vineri spre sâmbătă, sunt nenumărate. Părticelele din maoştele unor sfinţi, păstrate în lăcaş spre închinare, mireasma de tămâie, mir şi busuioc, profunzimea cuvintelor rostite de călugării cu ochii aţintiţi spre icoane, toate umplu inima credinciosului de bucurie. Fiecare simte sfinţenia. Iar întruchiparea ei este părintele David, cel cu figură ascetică coborât parcă din Patericul egiptean…
