Cătălina Ponor a refuzat să intre în politică, prin înscrierea într-un partid, motivând că „politica este murdară”. Faptul acesta a stârnit comentarii de tot felul, depăşind momentul punctual, legat de gestul unei mari sportive a României. Aşadar, politica este percepută ca fiind murdară! De fapt, cele mai multe evaluări legate de politica românească post-decembristă converg spre această concluzie. Premisele acesteia sunt furnizate chiar de mulţi politicieni. Realitatea că Parlamentul n-a oferit, totuşi, în întregul său, o reprezentativitate morală a contat şi contează decisiv.
N-aş face parte, în schimb, din rândul acelora care aruncă anatema – global – asupra acestei instituţii constituite prin vot. De ce? Sunt şi parlamentari oneşti, cinstiţi, în afara razei DNA! Statisticile – nenumărate – arată, într-adevăr, un fenomen îngrijorător: corupţia la nivel înalt, inclusiv la nivelul Parlamentului, înregistrează cote alarmante pentru instituţia fundamentală a democraţiei. Or, aceasta este menită să facă legi care să determine tocmai funcţionarea normală a statului de drept!
Ne-am îndepărtat însă de ceea ce ar fi o propunere pentru o dezbatere: relaţia dintre politică şi sport, compatibilitatea, în care credem, dintre omul de sport şi politician. Partidele au fost mereu atente să-şi apropie lideri de opinie, personalităţi din diverse domenii, precum artişti şi sportivi. Aceste două categorii chiar s-au regăsit în componenţa Parlamentului. Numai că este necesară o disjuncţie categorică între scorul electoral în sine, pe care-l urmăresc partidele prin promovarea unor vedete din sport, şi rolul pe care ar trebui să şi le asume acestea în serviciul domeniului pe care-l reprezintă. Or, dacă privim atent foaia de parcurs, de exemplu, a lui Cristian Ţopescu, a Gabrielei Szabo, a Elisabetei Lipă, a lui Ilie Năstase şi a altora, parlamentari sau miniştri, constatăm contribuţii, de la caz la caz, destul de modeste, în raport cu reglementările juridice de care ar avea nevoie sportul românesc pentru mai buna funcţionare. Este clar că notorietatea unor sportivi „mişcă” listele electorale. În Ucraina, un fost boxer de faimă mondială, Vitali Kliciko, a fost reales primar al Kievului! La Piteşti, în rândul cetăţenilor de onoare „predomină sportivi”. Sunt şi în Consiliul Local.
Revenim: Cătălina Ponor crede că politica i-ar murdări CV-ul ei de mare sportivă şi a declinat oferta de a candida la viitoarele alegeri parlamentare. Este dreptul ei! Chiar şi declaraţia – neonorantă pentru politicieni! – este o opţiune ce merită atenţie, chiar şi aşa, hiperbolizată, pentru că vine de la o persoană de notorietate în România.
„Jocurile” politicianiste, din ce în ce mai multe, accesul în Parlament al unor persoane pe care nu competenţa, IQ-ul, ci lista electorală l-au impus, au dus – cel puţin în România – la compromiterea politicii şi a politicianului. Ne aflăm în judeţul Brătienilor; comparaţia dintre rolul asumat de aceştia în destinul ţării şi exerciţiul modest al politicianului contemporan este, într-adevăr, nutritivă pentru percepţia negativă faţă de acesta din urmă.
Traian ULMEANU
Un Comentariu
Puiu
Vorbele Cătălinei Ponor ar trebui să dea de gândit foarte mult politicienilor şi mai ales tinerilor de seama ei. Ştampila pe care ea a pus-o politicii româneşti este neaşteptată, prin maturitatea ei, şi arată că un sportiv care a dus steagul României pe cele mai înalte culmi are concepţii total diferite, faţă de grosul tinerilor frumoşi şi liberi. Manifestarea Cătălinei Ponor pleacă dinlăuntrul ei, în tip ce la ceilalţi se vede manipularea lor de către cei ce au interese.Toate partidele caută să-şi apropie persoane cu notorietate, din orice domeniu, dar asta nu-i ajută decât electoral. Un presupus racolat isteţ, cum a demonstrat Cătălina, nu se compromite. După umila mea părere, un partid bun, apreciat şi iubit de alegători este cel care îi determină pe cei cu notorietate să-l caute şi să-l întrebe dacă pot face şi ei parte dintre nembrii săi! Abia atunci putem spune, că lucrurile au luat o nouă turnură în Romania democrată, că soarta noastră este pe cale de a se schimba în bine! NU am văzut până acum niciun lider de partid, care măcar tangenţial. să se fi gândit la acest lucru. Poate o schimbare de generaţie cu cea a Cătălinei Ponor. Dar, numai cu o floare… că doar ştiţi proverbul!