Cine dintre dumneavoastră n-a văzut pe stradă, şi nu numai o dată, un bărbat sau o femeie mergând cu privirea în jos, aduşi de spate în diferite grade şi privindu-şi pantofii când vorbea cu semenii? Ei bine, aceşti oameni sunt blestemaţi cu o boală invalidantă, numită spondilită anchilozantă. Mai mult decât durerea şi disconfortul la mişcare, aceşti oameni sunt condamnaţi la externalizare socială, la o invaliditate nemeritată şi numai dorinţa aprigă de a trăi îi întăreşte şi le infiltrează o tenacitate şi o mândrie aparte şi deseori o moralitate care stârneşte invidia „oamenilor normali”.
Boală inflamatorie cronică evolutivă, S.A. (spondilita anchilozantă) afectează constant scheletul axial, dar poate interesa şi articulaţiile periferice, având o prevalenţă în populaţie de 1%. Raportul bărbaţi/femei este de 2,5/1. Rar întâlnită înaintea vârstei de 15 ani şi după 50 de ani, boala debutează de obicei între 15-30 de ani.
Etiologia (cauza) S.A. este necunoscută. Are o predispoziţie genetică – o strânsă asociere cu antigenul HLAB 27 (antigen de histocompatibilitate). Oarecare implicare, inconstantă, au şi forţele mecanice (profesionale şi sportive) şi traumatismele fizice.
Sediul principal al modificărilor patogenice este la nivelul inserţiei tendoanelor, ligamentelor şi capsulelor articulare pe os. La acest nivel se produc iniţial eroziunile osoase subcartilaginoase inflamatorii, urmate de osificare.
Debutul bolii poate fi de tip axial (apariţia durerii lombosacrate), de tip periferic, prinzând una sau mai multe articulaţii sau mixt, având ambele localizări în acelaşi timp. Durerile au un caracter inflamator, apărând în a doua jumătate a nopţii, intense, trezind bolnavul din somn. Se însoţesc tipic de redoarea matinală (dureri la mobilizarea articulaţiilor atinse de inflamaţie şi cu durata de peste o oră). După primele mişcări, durerile articulare se ameliorează. Durerile lombosacrate pot radia pe faţa posterioară a coapselor, alternând de-o parte şi de alta – sciatică „în basculă”. Durata unui episod dureros în S.A. este de peste 3 luni. Rareori boala poate debuta cu dureri nevralgice intercostale sau cervicale. La aproximativ 25% din bolnavi, debutul bolii este periferic (forma „scandinavă”), prinzând de obicei o singură articulaţie: glezna (mai frecvent), genunchiul, şoldul. Debutul concomitent (central şi periferic) este semnalat la peste 25% din bolnavi.
Manifestările extraarticulare sunt rare, uneori chiar de la debut. Cea mai întâlnită este irita (inflamaţia irisului la ambii ochi), apoi valvulita aortică.
Manifestările generale: stare subfebrilă, inapetenţă, scădere în greutate, astenie, pot şi ele apărea la debut.
Perioada de stare – evoluţia în timp a bolii, care se extinde pe câteva decade, cu scurte perioade de acalmie între fazele active – dureroase, este chinuitoare, cu agravare la trecerea anilor. Inflamaţia şi anchiloza consecutivă prind iniţial zona lombară joasă, cu sciatica „în basculă” nedepăşind niciodată spaţiul popliteu (spatele genunchiului). Ulterior sunt prinse ascendent, zona lombară, zona dorsală şi apoi zona cervicală. Se instalează încet, sigur şi devastator rigiditatea întregii coloane vertebrale, în aproximativ 20 de ani de boală evolutivă. La unii bolnavi evoluţia este mai lentă şi mai puţin brutală, cu localizarea suferinţei numai în zonele sacroiliacă şi lombară.
În lipsa unui tratament de specialitate instituit precoce şi continuat câteva decade, bolnavul ajunge la aspectul unei „marionete de lemn”; întreaga coloană rigidă, ştergerea lordozei lombare, cifoză dorsală superioară, proiecţia anterioară a corpului, cu privirea în jos, uneori cu genunchii flexaţi. Este de dorit un diagnostic precoce al S.A. şi a formei sale clinice, urmat de un tratament medicamentos combinat cu radioterapie, kinetoterapie şi terapia balneofizicală. Înotul are o indicaţie specială. Trebuie evitată cu orice preţ anchiloza în poziţii invalidante. Am văzut cazuri nefericite de pacienţi tintuiţi la pat, condamnaţi la nemişcare în ultimii ani de supravieţuire. Statutul lor insuportabil nu se putea numi viaţă.
Dr. Tiberiu STĂNESCU