Repornirea Arpechim – peste 10.000 locuri de muncă şi milioane de euro profit anual. Nu sunt glume, ci cifre precise, rezultate în urma unor calcule (incluse într-o lucrare) elaborate de o echipă de specialişti de prestigiu, printre care şi fostul director general al Arpechim, dl Mihail Georgescu. Lucrarea, coordonată de dr. ing. Gheorge Ivănuş, a stat la baza mai multor adrese făcute de autori către autorităţile judeţene, dar şi premierilor care s-au perindat la Palatul Victoria: Ponta, Cioloş, Grindeanu.
Repornirea complexului Arpechim (combinatul din Piteşti, plus Divizia Petrochimică Bradu şi Oltchim Râmnicu-Vâlcea) va conduce la un profit anual de 100 milioane euro şi reangajarea a circa 2.500 persoane în producţia de bază, plus încă 10.000 angajaţi în industria pe orizontală care vor presta servicii auxiliare.
Privatizarea – cea mai mare greşeală
„Primele semne de nereguli la Arpechim au apărut în 2008, când OMV a oprit partea de petrochimie şi a rămas numai rafinăria. Apoi, şi partea de rafinărie a fost oprită la 1 aprilie 2011.
Atunci a fost terminat complet combinatul. Cred că greşeala cea mai mare a fost făcută în momentul când s-a făcut privatizarea cu OMV-ul. În contract s-a trecut că Arpechim este eligibil, un termen pe care mulţi nu l-au înţeles. De fapt, asta însemna că Arpechim putea fi ţinut în funcţiune, dar şi lichidat, oprit. Mai marii OMV spuneau că rafinăria merge în condiţii neprofitabile, însă eu le-am atras atenţia cu privire la faptul că decizia de a lucra în «şocuri», pe intervale (două-trei luni de funcţionare, după care două-trei luni pauză) nu are cum să fie profitabilă. Trebuia asigurat un flux de lucru permanent. De ce făceau treaba asta? Nu au răspuns! Directorul OMV a venit în schimb cu un argument penibil, şi anume că «vedeţi, prin Europa se opresc vreo şapte rafinării şi în special cele care nu sunt la malul mării»”.
Rea-credinţă evidentă
Dl Georgescu a ripostat. „Da, dar voi aveţi o rafinărie şi o petrochimie la Viena. Pe astea de ce nu le opriţi? La ce mal de mare sunteţi voi acolo? Plus că voi în Austria nu aveţi un strop de ţiţei”.
„Păi să vedeţi, că noi luăm ţiţei din portul Trieste…”
„Bă băiatule, câţi kilometri sunt de la voi de la Viena până în portul Trieste, cu ce eforturi trebuie să pompaţi voi ţiţeiul ăla de acolo până la voi (pentru că treceţi nişte munţi) şi câţi kilometri sunt de la Piteşti până la Constanţa?”
Şeful OMV a dat-o în bâlbâială. Dar de oprit, tot a oprit rafinăria.
Toată lumea ştie. Cine face?
„Noi am făcut periodic intervenţii la Guvern, inclusiv acum, la premierul Tudose. De asemenea, ne-am adresat preşedintelui Iohannis şi preşedinţilor celor două camere, Dragnea şi Tăriceanu.
Acum se încearcă privatizarea Oltchim şi a Petrochimiei de la Arpechim. Am informaţia cum că sunt vreo patru mari companii care vor să preia Oltchim – Arpechim. Personal, ştiu de o companie arabă (din Dubai) care ar vrea să cumpere doar rafinăria (aici e o problemă, ea fiind acum a OMV) şi de o alta, care ar vrea să cumpere totul. Cu alte cuvinte, nu putem elimina OMV din ecuaţie. Personal, cred în repornirea combinatului. Norocul nostru e că nu au fost dezafectate instalaţiile importante şi, mai mult, au fost conservate destul de bine… profitul îl estimăm la 100 milioane euro pe an. Altfel spus, în cel mult patru ani, cheltuielile de repornire vor fi amortizate!”, e de părere dl Georgescu.
Ce fac autorităţile locale?
„Refuz să cred că e cineva atât de bătut în cap încât să nu repornească o rafinărie şi o fabrică mare de petrochimie. Noi avem singura instalaţie din ţară capabilă să producă mase plastice (ar fi o excepţie la Petromidia, dar capacitatea e foarte mică), polietilenă, oxid de etilenă, benzen, toluen. Toate astea acum se importă. Sper ca Guvernul să facă o treabă bună şi să repornească în totalitate combinatul. Ţările din jurul nostru, care aveau rafinării şi petrochimii (Ungaria, de pildă) şi-au menţinut instalaţiile şi nu le-au privatizat. De asemenea, organele locale (Prefectura, Consiliul Judeţean, senatori şi deputaţi de Argeş) ar trebui să se implice mai mult pentru a scoate la lumină Rafinăria”, a conchis specialistul.
Benzină cu miros de şpagă
Aproximativ 600 milioane euro au plătit austriecii la privatizarea Petrom. Cam atâta costă 2-3 fotbalişti de valoarea lui Messi sau a lui Neymar. O sumă foarte mică, având în vedere că au primit două rafinării, toată extracţia de ţiţei din ţară şi toate benzinăriile Petrom din ţară (circa 600), cea mai extinsă reţea de distribuţie de carburanţi din ţară.
Potrivit unui expert în domeniu, numai valoarea clădirilor şi a terenurilor deţinute de Petrom, în momentul privatizării, valorează circa 15-20 miliarde euro! Diferenţa de la 600 milioane la 10-20 miliarde e colosală şi dă oricui dreptul să se întrebe la ce valori s-au ridicat şpăgile, în cazul unei subevaluări într-atât de grosolane.
Repornirea Arpechim, mană cerească
Revenind la Arpechim: repornirea rafinăriei ar însemna peste 20.000 locuri de muncă create, inclusiv în industria orizontală. Adică jumătate din câte au apărut anul acesta la nivel naţional! În anii ’90, Arpechim avea peste 10.000 angajaţi. După preluarea rafinăriei de către OMV, numărul a scăzut la 6.000. Acum mai sunt 100 de angajaţi la Petrochimie şi 100 la rafinărie! „Problema personalului nu este de neglijat. În ipoteza în care rafinăria ar reporni, nu îi putem aduce înapoi pe toţi cei disponibilizaţi. Am vrea ca măcar o parte dintre cei cu experienţă să vină la rafinărie să îi instruiască pe cei noi”.
OMV nu prea-şi permite să facă demolări. Că de şi-ar permite…
„OMV-ul nu prea îşi permite să facă demolări pentru că asta presupune costuri uriaşe (zeci, sute de milioane de euro), iar operaţiunea în sine este extrem de dificilă. Conservarea nu costă mare lucru. Dar şi mai bine ar fi să o dea pe mâna cuiva interesat să producă! O companie care ar avea şi ţiţei (cum sunt cele din ţările arabe) ar fi ideală în ipoteza unei preluări a rafinăriei. Şi ruşii au ţiţei, dar… vă întrebăm: dacă aţi avea putere de decizie, aţi merge pe mâna lor? Eu unul, mai degrabă mizez pe o companie arabă”, a adăugat dl Georgescu.
În concluzie, după ce au închis Arpechimul, austriecii l-ar şi demola cu cea mai mare plăcere, însă îi opreşte doar faptul că treaba asta costă bani grei. Altminteri, probabil că Arpechimul ar fi fost pus demult la pământ, la propriu.
Eram fruntea, acum suntem coada
Mihai Georgescu: „Rafinăria şi combinatul Petrochim erau în fruntea industriei naţionale. Prin 2003-2004, rafinăria a fost prima din România care a făcut produse petroliere la nivel european. Mă refer la benzina şi motorina Euro 5, produse pe care le exportam în toată Europa. Şi nu erau singurele: mai aveam etilena, propilena, acrilonitrilul, benzen, toluen, xilen, glicoli etilici, ca să menţionez doar câteva produse. Aşadar, dacă noi eram cândva fruntea Petrochimiei europene, acum suntem coada! Asta trebuie să se schimbe şi, după cum am văzut, imposibil nu e”.
George OLTEANU
5 Comentarii
Puiu
Cred cu tarie ca Arpechim poate fi repornita. Nu stiu si nu am inteles din articol in cat timp s-ar putea intampla acest lucru.Cred in calculele specialistilor pe care i-ati prins in articol si sunt ferm convins de avantajele repornirii.Asa cred si in realizarea autostrazii Pitesti-Sibiu ,cu forte proprii si intr-un timp record.Ceea ce nu inteleg este de ce nu se vrea!? Guvernul care va lua hotararea sa indeplineasca aceste obiective este guvernul care ar pecetlui renasterea Romaniei.
Nicu
Pecetlui renașterea României? Pai daca o va pecetlui cum sa mai renasca
Puiu
Pentru unii mai greu dar mai are importanta daca renaste?Nu ati fi bucuros? Daca nu acceptati termenul poate acceptati ideea. Va multumesc mult!
Nelu
La dvs in Arges din cate se pare nu a murit comunismul….
Puiu
Nu stiu de unde sunteti dvs., domn’Nelu, dar poate sunteti amabil sa ne spuneti de ce afirmati ca in Arges nu a disparut comunismul? La dvs, a disparut? Cum? Va este bine astazi asa cum e? Dar parintilor dvs.Nu sunt contra opiniei dvs. , chiar o respect. Este o simpla curiozitate, ca sa inteleg si eu cum vad altii lucrurile!