Iubirile mari continuă și dincolo de moarte. Pare o idee filozofică și atât. Nu și pentru familia cunoscutului doctor Chefani din Curtea de Argeș.
O TAINĂ BINE PĂSTRATĂ
Trecuseră zile de când omul excepțional care a lăsat mai săracă lumea medicală argeșeană, a fost condus pe ultimul drum. Atât a rezistat iubita lui soție, singură. Au trăit împreună o poveste de dragoste cum rar întâlnești. Iar viața a fost aspră, nemiloasă cu cei doi. În ciuda succesului profesional pe care l-a repurtat dr. Chefani, puțini, doar cei foarte apropiați cunoșteau drama perpetuă din casa lor. Tocmai el, care vindeca atâția oameni, a fost neputincios în fața bolii care măcina trupul soției sale.
Ani la rând, poate zeci, doamna Chefani nu a trecut pragul locuinței lor. Nu se putea deplasa. Cu demnitate, distinsul Jean Chefani și-a purtat crucea. Grea, împovărătoare. Dar nu a părăsit-o nicio clipă pe cea de care-și legase destinul, mama celor doi băieți ai săi. Era taina lui, pe care lumea nu o știa. Liliana Rada, cadru medical din Cetatea Basarabilor, a fost printre puținii care descoperise vocația martirică a doctorului și își amintește: „Nu dădea amănunte, se împăcase cu ceea ce îi rezervase destinul. Dar vorbea despre doamna sa la superlativ și chiar dânsei i se adresa cu multe cuvinte frumoase care-i dovedeau dragostea…”.
ÎMPREUNĂ ÎN VEȘNICIE
Primele zile ale lui brumar aveau să aducă sfârșitul unei povești frumoase de iubire. Exemplară pentru noi toți. Cum toate au un final pe lumea aceasta, așa avea să se stingă, pe neasteptate, medicul Jean Chefani. Ca o lumânare. Soția lui nu a rezistat loviturii primite. Pesemne inima i-a fost zdrobită de durere și i-a cedat. Trecuseră doar două zile de când cabinetul medical, biroul, casa întreagă răsuna a pustiu fără capul familiei. Bunul Jean cel jerfelnic, care a îngrijit-o atâta amar de timp, plecase la Ceruri. Viața doamnei Chefani fără iubitul ei soț era de neconceput. Cum putea să-l lase singur în veșnicie? Inima ei, biata de ea, s-a oprit. Dumnezeu a rânduit ca sufletele lor reîntâlnite să fie din nou împreună ca-ntr-o poveste ireală, asemeni unui vis, precum e și viața…
Eduard Tomaziu
