Oraş cu o vechime de peste 630 de ani, Piteştiul şi-a păstrat (ce-i drept, într-un procent destul de mic) casele de patrimoniu. Pe străzile Crinului, Armand Călinescu, Târgul din Vale, Sf. Vineri se află cea mai mare concentrare de imobile vechi. Din păcate, în ultimele trei decenii, numeroase clădiri ce poartă amprenta arhitecturală a epocilor apuse s-au degradat ori au devenit sedii de firme.

Unele clădiri ale Piteştiului de odinioară se află în proprietatea statului, însă cele mai multe sunt deţinute de proprietari particulari. Directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură din Argeş, Cristian Cocea, a vorbit despre soarta (tristă) a monumentelor istorice fiind invitat, ieri, la emisiunea „Subiect de presă” de la „Antena 3” Piteşti, realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu.

Probleme

Lista tuturor monumentelor istorice din România (construcţii cu importanţă istorică, arhitecturală, estetică, culturală sau spirituală) este publicată în Monitorul Oficial. Pe imobilele identificate şi clasificate sunt montate tăbliţe cu însemnul respectiv. Statul deţine sub 10% din clădirile de patrimoniu din toată ţara. În general, principalul deţinător este Biserica Ortodoxă Română. Restul de 90% se află în proprietate privată. Există pachete legislative care reglementează domeniul şi încearcă să protejeze acest patrimoniu construit. Apărute în anii 2000, aceste legi sunt de inspiraţie franceză.

Costuri…

Cristian Cocea: „Proprietarul privat, care deţine o clădire de patrimoniu, are tot felul de obligaţii şi condiţionări. Şi are prea puţine stimulente din partea statului. În momentul în care cineva vine la Direcţia pentru Cultură fiindcă doreşte să refacă o casă – să schimbe un dormitor sau o tencuială de pe ea – i se cere, conform legii, un dosar, un proiect pe care i-l face un arhitect. Iar proiectul costă… De asemenea, există condiţionalităţi: ce fel de materiale poate să folosească etc. Proprietarul spune: «OK, înţeleg, asta mă va costa bani, dar ce folos am eu ca să fac chestiunea asta, ce-mi oferă statul?» Legislaţia îi oferă posibilitatea scutirii de taxe şi impozite locale. Iar proprietarul spune: «Domnule, e prea puţin… Pe mine mă costă proiectul 10.000 lei şi taxele mele sunt 400-500 lei.» Toată chestiunea este legată, în definitiv, de bani. Cum finanţăm acest domeniu, câţi bani alocăm pentru păstrarea a ceea ce mai avem în patrimoniu? Şi pe de altă parte, poate statul să finanţeze o proprietate privată? Răspunsul este: Nu. Vedeţi ce se întâmplă şi la Castelul Peleş… Ce facem cu clădirile aflate în administrarea statului? Este vorba tot despre bani, fără îndoială. Vedem numai exemple de bune practici cam peste tot. Şi în Moldova, şi în Transilvania, şi în Ţara Românească. Însă acestea sunt legate de dorinţa Primăriei de a constitui un colectiv specializat în atragerea fondurilor europene. Sau sunt legate de relaţiile bune pe care le are un primar la nivel de conducere politică, pentru a obţine finanţare pentru refacerea segmentelor istorice din oraş. Direcţiile pentru Cultură din toată ţara sunt formate din funcţionari publici şi numărul lor este subdimensionat. De asemenea, finanţarea este foarte redusă. Atunci noi lucrăm cu aşa-numitele comisii zonale ale monumentelor, care sunt 10 în ţară şi în Bucureşti. Aceste organisme de specialitate sunt regionale. Lucrează în alte oraşe. De aceea dosarele merg greu. Avem probleme nu numai de bani care să meargă către refacerea monumentelor. Avem nevoie şi de oameni care să se ocupe de acest domeniu.”

Disciplinare

La Piteşti, în ultima perioadă s-a construit într-un mod total neorganizat, planurile urbanistice fiind neactualizate.

Cristian Cocea: „Discutăm despre un oraş pe care-l supraveghem după hărţi făcute acum 20 de ani. Planurile urbanistice datează din 1999. De aceea apar controverse legate de dezvoltările imobiliare. Sunt chestiuni foarte complicate. În primii 15 ani de la Revoluţie s-au construit case. După ce a trecut acest trend, în următorii 15 ani s-au manifestat construcţii pe verticală: blocuri şi sedii de firmă implantate acolo unde proprietarii au terenul sau afacerea, chestiunea este să vină cât mai în Centru. Culmea este că mulţi au autorizaţii, pentru că şi cei din Primărie judecă după aceste hărţi vechi de 20 de ani. Ei pot să nu sesizeze că respectiva suprafaţă de teren este într-un sit urban sau în vecinătatea unui monument şi emit autorizaţia. Dacă nu avem documente de urbanism bine puse la punct, actualizate şi clare, atunci niciodată nu se va putea construi aşa cum trebuie. Sunt nişte realităţi. Dar soluţia nu este decât asta: disciplinarea. Fiindcă a ajuns Direcţia pentru Cultură să facă şi arhitectură, şi urbanism, şi inspecţii în construcţii cu un singur om.”

Exemple

În cadrul emisiunii au fost prezentate câteva clădiri de patrimoniu aflate în stare de degradare, precum Casa pictorului Vrăneanţu de pe strada Mihail Kogălniceanu, Hanul Gabroveni de pe strada Sf. Vineri, Casa Aron Băiulescu – fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici din Târgu din Vale.

În oglindă au fost puse şi clădiri de patrimoniu care au fost salvate, fiind restaurate, cum ar fi: Colegiul „I.C. Brătianu”, Biserica „Sf. Vineri” din Piteşti, Mănăstirile de la Aninoasa şi Curtea de Argeş, Colegiul Pedagogic „Carol I” Câmpulung.

Cristian Cocea: „Am trecut de la o fază «Nu ne vindem ţara» la o fază «Am dat-o oricui» şi (n.n., referindu-se la clădirile lăsate în paragină) se întâmplă ceea ce vedeţi. Este nevoie de intervenţii mai hotărâte. Oraşele sunt organisme vii. Nu a căzut tot… Există părţi bune ale patrimoniului care sunt întreţinute. Probabil, anumite monumente dispar. Este ca moartea. Moartea unui om, moartea unei case… Este nevoie de intervenţii mai hotărâte. Încercaţi să vedeţi ce ar însemna o forţă a colectivităţii. Aş spune că o presiune legislativă ar fi să se finanţeze domeniul. E un program naţional care alocă, anual, fonduri pentru monumentele aflate în pericol.”

Finanţare

Piteştiul are, încă, circa 80 de clădiri frumoase, de patrimoniu. Măcar jumătate dintre ele pot fi salvate printr-un efort comun. E nevoie de schimbarea legislaţiei şi găsirea surselor de finanţare.

Cristian Cocea: „Concluzia nu poate fi decât una singură: finanţaţi domeniul! Investiţi bani în patrimoniul cultural, în oamenii care se ocupă. Formaţi specialişti, arhitecţi, urbanişti! Lucraţi la simplificarea legilor, adaptaţi-le realităţii, pentru că altfel riscăm ca mecanismele administrative să se blocheze şi să se degradeze ceea ce avem.”

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio