Unde este mai bine să trăim, la ţară ori la oraş? O întrebare la fel de dilematică, aşa cum este şi răspunsul. N-o punem noi primii, şi-au pus-o şi anticii. Horaţiu, de pildă, comentează fabula lui Esop, cu şoarecele urban şi cel rural, ca să poată da un răspuns convingător. Da, poetul Horaţiu care îşi dorea un trai confortabil şi simplu, nu bogăţii nemăsurate şi lux cât cuprinde orgoliul unora care câştigă nemăsurat.
Fabula sună aşa: doi şoareci, prieteni, trăiau unul la ţară şi altul la oraş. După ce l-a vizitat la ţară, şoarecele urban l-a invitat pe vărul său la oraş, să vadă cum se trăieşte infinit mai bine aici. Adică, într-un palat, alergând pe covoare moi, hrănindu-se cu resturi fine de mâncare, odihnindu-se pe mobilă de fildeş. Desigur, când nu este stăpânul acasă. Cum poţi tu să trăieşti într-o hrubă, mâncând ovăz şi prune uscate? – s-ar fi mirat prietenul orăşean. Invitat la oraş, şoricelul de la ţară a fost la prietenul său, a văzut, s-a minunat, dar s-a întors la vizuina lui izolată unde viaţa îi era mai sigură decât unde era încolţit de dulăii din curte şi de pe stradă. Aşadar, stropul de linişte şi de siguranţă era preferabil vieţii urbane stresante, marcată de smog, de aglomeraţia auto şi de atâtea alte pericole.
Există o morală în această fabulă. Luxul nu valorează două parale. Vrei lux, într-o zi va trebui să plăteşti scump pentru asta, fie cu preţul libertăţii, al sănătăţii, ori cu altceva la care ţii. Şi nu mă gândesc acum neapărat la cei care şi-au construit vile ce se învârt după soare, şi-au achiziţionat automobile de lux, după care au fost înhăţaţi de DNA şi băgaţi în hrube. Unii, desigur! Fiindcă sunt şi şmecheri cărora le-a ţinut figura, adică s-au îmbogăţit peste noapte, profitând de legile făcute tot de ei în tranziţie, au făcut câteva luni de puşcărie ori deloc şi au rămas cu banii. Târziu, foarte târziu au apărut şi în legislaţia noastră de tranziţie articole care prevăd acoperirea prejudiciului creat. Articole care, cum bine vedem, nu s-au prea aplicat. Cel puţin aşa se explică, între altele, de ce PSD n-are bani pentru campania prezidenţială, fiindcă trezoreria sa se află sub sechestru, fiind lucrativ „lucrată” chiar de trezorier. Adică în profit personal, dacă au dreptate procurorii.
Dar nu asta e tema abordată azi. Aşadar, unde-i mai bine, la ţară ori la oraş? La putere ori în opoziţie? Indiscutabil, pentru cei de vârsta a treia, odată ajunşi la pensie, viaţa la ţară oferă mai multă linişte, mai mult aer curat, un trai raţional şi rezonabil. Adevărat, dar – vorba copilului unui coleg al meu – nu toţi au ţară, s-au născut la oraş. Unde au făcut şcoala şi au găsit de lucru, ca şi cei care s-au născut la ţară, dar au găsit locuri de muncă la oraş. Azi, dacă nu ai pus de o afacere pe cont propriu la ţară, fie că n-ai bani, fie că n-ai experienţa necesară să înfiripi o fermă agricolă, n-ai decât să fii zilier ori să trăieşti de pe o zi pe alta, fără şansa unei pensii. Şi totuşi, încet, încet, oameni întreprinzători încep să pună în valoare şi pământul, şi animalele care au mai fost salvate după măcelul din tranziţie.
Există totuşi o diferenţă între „visul bucolic şi ogorul concret”, între mieii zburdând pe pajişte, ca-n poemele lui Vergilius din „Georgicele” şi hrana din supermarket. De vreo zece ani şi mai bine, căutăm tot mai insistent Ionathanul de ţelină fără îngrăşăminte, carnea puiului care a ciugulit liber iarba din grădină sau a mielului, tăuraşului ori porcului care să fie bio, nemodificată genetic. Chiar dacă nu brusc, direcţia, sensul vieţii trăite la ţară îşi schimbă cursul. Căutăm aer curat, căutăm şi produse obţinute în ferme de ţară, nu industriale, lux pe care deocamdată nu ni-l putem permite toţi. Căutăm, iată, acum o soluţie de guvernare eficientă.
Ce luăm de la ţară şi dăm înapoi? Cu voia cititorilor noştri, încercăm să răspundem în viitoarele editoriale. Dacă subiectul îi interesează, desigur, şi pe cei care vor puterea şi, iată, acum se bat să urce-n scaunul guvernamental. Şi prezidenţial! În bună măsură deja ocupat. De Iohannis!
