În seara aceasta, in toate parohiile Eparhiei Argeșului și Muscelului, ca de altfel peste tot in țară, a fost săvârșită slujba Prohodului Domnului. Bisericile din Pitești au fost atent supravegheate de forțele de ordine. În special jandarmii au fost cei care au participat astfel, indirect, la pogorârea în mormânt a lui Hristos.
La biserica Mavrodolu, am fost în exclusivitate martorii unei slujbe triste prin excelență. Iisus Mântuitorul e pus în mormânt. Dar apăsarea cântărilor specifice Vinerii Negre a fost sporita de lipsa credincioșilor.
SINGURI? NU, CU DUMNEZEU!
Am vrut să verificăm dacă și un ce mod sunt respectate regulile impuse prin Ordonanțele Militare. Și am ales o biserică din centrul Piteștiului, una la care, în zilele de mare sărbătoare, afluența credincioșilor era foarte mare. Preoții nu s-au abătut deloc, respectând întocmai ritualul. Unul special. Cele mai emoționante clipe le trăiau odinioară enoriașii, atunci când ocoleau de trei ori biserica. Și astăzi au respectat preoții tipicul. Însă, tristă imagine. În curtea locașului cântau doar ei, în frunte cu parohul Victor Sturzeanu. Țineau, conform ceremoniei, Sf. Epitaf, de cele patru colțuri, întruchipând marginile Pământului. Pe chipul preoților se citea tristețea. Iisus e in pământ și tace. În jurul lor e liniște deplină, niciun sunet. Curtea bisericii e goală. Slujitorii altarului parcă ar fi singuri in pustie. Doar Dumnezeu din cer, privește, poate nedumerit și El…
LOCAȘUL, CA O STÂNCĂ.
Slujba continuă în incinta bisericii. Mirosul de tămâie și mir, dangătul clopotului, imnul de slavă înălțat Celui care S-a jertfit pentru noi, nu reușesc totuși să creeze atmosfera de altădată. Lipsesc oamenii, suflarea și trăirea lor, vibrația glasurilor împreună rugătoare. Preoții aduc Sf. Epitaf în altar. Și brusc, ușile bisericii se închid. Sunt ferecate asemeni mormântului săpat în stâncă în urmă cu două mii de ani. Atunci, cei ce-L condamnaseră pe El, se temeau să nu fie scos de către apostoli. Astăzi, biserica a fost ferecată că nimeni să nu intre!
ASEMENI SOLDAȚILOR ROMANI…
Și credincioșii nici nu au încercat. Au privit de la ferestre, din blocurile in care locuiesc. Din difuzoare răzbătea până la ei glasul părintelui Paul Stănescu care a citit din Evanghelie. Afară, la poarta bisericii, la datorie jandarmii. Exagerând, desigur, putem spune că ei au fost, indirect, martorii pogorârii la moarte a lui Hristos. Și precum soldații romani în urmă cu două mii de ani, i-au păzit mormântul.
