Duminica trecută, mulţi dintre cei care au participat la Sfânta Liturghie de la biserica „Sf. Vineri” din Piteşti au plecat cu lacrimile şiroindu-le pe obraji. Cine-ar fi privit întristata adunare ar fi crezut că oamenii au participat la o… înmormântare. Într-adevăr, ei se despărţiseră de cineva drag, chiar dacă acela nu trece pragul vieţii, ci doar al pensionării.

Protopopul impresionat

Cum de la arhiepiscopia Argeşului nu a primit solicitarea de a rămâne în parohie şi după data de 1 iunie, ziua pensionării, duminică, preotul Constantin Marioara a organizat ultima liturghie. În momentul ieşirii cu Sfintele Daruri sau în cel în care a rostit privind spre cupola bisericii îndemnul: „Sus să avem inimile!”, în ochii părintelui jucau lacrimi. Nici credincioşii nu au rămas nepăsători. Enoriaşii se obişnuiseră atât de mult cu preotul încât el era parte din viaţa lor. Pe mulţi i-a cununat, altora le-a botezat copiii ori le-a dus pe ultimul drum părinţii şi bunicii! El le-a cunoscut problemele, le-a ascultat păsul, pe umărul lui au plâns şi tot lui, la scaunul spovedaniei, i-au mărturisit păcatele. Cu el au vizitat mănăstiri din ţară şi străinătate, el i-a dus la Mormântul Sfânt din Israel şi tot el a adus la biserică moaşte spre cinstire. Cu el s-au bucurat la nunţi şi s-au întristat la locul de îngropăciune al celor dragi. Prin felul său de a fi, cald, deschis, binevoitor, părintele Marioara a cucerit inimi. I-a întors pe mulţi de pe drumul pierzaniei sufleteşti, iar pe alţii i-a convins să renunţe la gândul divorţului. Mulţi copii din Piteşti, care erau sortiţi pieirii, trăiesc azi pentru că părintele le-a convins pe mame să nu facă avort! În aceste condiţii, este justificată părerea de rău pentru plecarea preotului. Nici protopopul Piteştiului, Laurenţiu Dinu, n-a rămas fără reacţie. Ştiind legătura dintre preotul şi turma sa, după slujbă, în altar, l-a îmbrăţişat pe părintele Marioara, asigurându-l că oricând, dacă doreşte, poate veni să participe la câte-o slujbă, la mari sărbători. Acesta nu este însă punctul de vedere oficial al arhiepiscopiei…

O viaţă în 58 de minute!

După liturghie, părintele Marioara a rostit predica, una atipică. Cea mai lungă pe care a spus-o vreodată: 58 de minute! Nimeni n-a mişcat, nimeni n-a şuşotit, fiecare încercând să-i memoreze cuvintele. Mulţi au înregistrat discursul. S-au făcut sute de poze. Treizeci de ani, o viaţă de om, sintetizată în 58 de minute în care preotul şi-a deschis sufletul. Le-a spus cu năduf pe toate, bune şi rele. A lăudat o parte a clerului la aceeaşi intensitate cu care i-a criticat pe alţii pentru piedicile pe care i le-au pus. Cu îndrăzneala omului care nu mai are nimic de pierdut, i-a pomenit pe cei care i s-au pus de-a curmezişul încercând să-l înlăture. Finalul a fost dramatic: „Astăzi ne despărţim pentru totdeauna…”. În aplauzele generale, emoţionat, preotul a primit două superbe aranjamente florale din partea Olgăi Panaete, enoriaşă a parohiei.

O predică asemeni unei spovedanii publice care a cutremurat auditoriul. Mult după terminarea discursului, zeci de oameni refuzau să părăsească biserica! L-au înconjurat pe preot şi nu mai conteneau cu îmbrăţişările, urările şi fotografiile. Corul parohiei laolaltă cu enoriaşii i-au cântat „Mulţi ani trăiască!” Cu braţele pline de flori şi ochii plini de lacrimi, părintele Marioara n-a mai avut cuvinte. Din pragul altarului a făcut o plecăciune în faţa tuturor şi a închis uşa. Precum un actor pe care-l acoperă cortina.

Distribuie pe Facebook