„Oare mai avem o ţară a noastră? Nu cumva suntem chiriaşii unui mall în faţa căruia se joacă demult o piesă tâmpită prin care ni se administrează subliminal altă istorie, alte valori şi credinţe încât am ajuns să nu mai ştim cine suntem?”
Academicianul Augustin Buzura nu mai este. A fost înmormântat ieri în Cimitirul Bellu din Bucureşti. I-a rămas însă vie opera sa: întreaga muncă în domeniul culturii, romanele care mi-au bucurat sufletul şi mai multe eseuri. Unul dintre acestea – „Mândria de a fi slugă” – mi se pare de referinţă pentru vremurile pe care le trăim. Pentru vremurile în care, da – spune Augustin Buzura – am ajuns să nu mai ştim cine suntem.
Acum două zile, pe 11 iulie, s-au împlinit 100 de ani de la declanşarea bătăliei pe care Armata Română a dat-o la Mărăşti. A fost una dintre marile operaţiuni ofensive din Primul Război Mondial, în care ostaşii noştri, cu baioneta la armă, au luat cu asalt poziţiile inamice germane, au trecut prin breşele create de artilerie şi s-au angajat în lupte corp la corp. În memoria eroilor de atunci şi în amintirea acelor lupte, în 1928, în satul Mărăşti a început construcţia unui Mausoleu. În 2017, la un secol de la acel tribut de sânge – aproximativ 1.500 de ostaşi români morţi şi peste 3.000 de răniţi – Armata, familia regală şi ambasadorul SUA i-au comemorat pe eroi la Mărăşti. Niciun oficial român nu a participat, însă, la aceste ceremonii religioase şi militare. De ce? Din „mândria de a fi slugă„, probabil. Fiindcă se pare că avem nevoie de altă istorie, alte valori, alte credinţe, din moment ce ignorăm asemenea evenimente, din moment ce îi scoatem din manuale, la comandă, pe cei cărora trebuia să le facem statui.
Continui să citez din eseul d-lui Buzura… „Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă.”
Uitaţi-vă în jur, oameni buni! Ce ne-a mai rămas din cele câştigate prin jertfele înaintaşilor noştri? Păi, ce ne-au mai lăsat alţii! „Arpechimul” n-a fost bun (decât să producem, mai rentabil e să… importăm benzinele altora), ARO era prea bun, prea ca la ţară ca să ne rămână, Bioproteinele de la Curtea de Argeş pot să le facă şi alţii, aşa că la revedere… Iar lista poate continua cu alte fabrici şi făbricuţe rase din judeţ ca să lase loc puzderiei de hipermarketuri. A luat cineva atitudine în legătură cu acest dezastru? Nu-mi amintesc. Nu văd prea mulţi oameni care au coloană vertebrală. Observ, însă, ca şi dumneavoastră, stimaţi cititori, o groază de lichele, învârtiţi şi veleitari care au infestat idealurile rostite în decembrie 1989. Mulţi dintre aceştia, da, „vorbesc mai mult decât înţeleg, iar în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i”…
„Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile şi abuzurile de orice fel, încât a spune adevărul, a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj. Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa.”
Augustin Buzura nu mai este. Câţi au rămas să spună adevărul?
10 Comentarii
misha
Ma , voi sunteti dusi cu capul ? Faceti ca aia de pe facebook ? Plang toata ziua ca ” nu mai avem ” industrie fabrici si toate XXXXXXXXXXXXXXXX !?
Ce fel de industrie nu mai avem ? Incercati sa priviti atent in jurul vostru in urmatoarele zone ale ROMANIEI : Arges , Olt , Sibiu , Timis , Arad , Brasov , Bucuresti , Cluj . Vedeti sutele de fabrici si microfabrici , vedeti firmele de informatica . Apoi comparati cu tehnologia din vechile fabrici dupa care plangeti . Si asa , poate ajungeti la realitate .
Comentariu editat din cauza limbajului vulgar.
Popa
Aparitia acestor comentarii ale d-nei/d-lui misha ma face sa cred ca sunt multi dusi cu capul in lumea asta. Dar nu autorul articolului, ci autorul comentariului… Daca esti dus/a cu capul, misha, stai in banca ta…
Ioana
Are dreptate misha.
În zona Câmpulung au dispărut după revoluţie, 14.000 locuri de muncă la ARO, 4000 locuri de muncă la Grulen, 4000 locuri la minele din prejur
În schimb au apărut câteva buticuri şi s- a înmulţit producţia de bişniţari.
Pe întreaga ţară avem peste 5 milioane de cetăţeni care au plecat prin ţări străine de prea mult trai bun din România.
Gabriel Lixandru
Da.
misha
In linii mari despre firmele alea : Dupa Arpechim plang aia care au furat – de la al mai mare , pana la paznici si alte ciurucuri care plecau in fiecare zi cu ‘ produsul ‘ , Dupa Aro n-aveti de a va plange – a pierit singura din cauza lipsei de strategie si viziune ( plus furat ) ,
Asa ca mai usor cu pianul pe scari , plangeti mai putin si invatati o meserie . Sau lasati pe altii sa o faca !
Gabriel Lixandru
Stimată Misha sau stimate Misha (cum iţi convine), e părerea ta, ca şi a multora ca tine. Nu sunt de acord însă cu limbajul pe care-l foloseşti şi care n-are ce căuta nici măcar pe netul la care apelezi semnând anonim. Ce-ai zice să ne vedem faţă-n faţă, ca să vedem câtă meserie cunoaşte fiecare. Deşi, cred că ne cunoaştem f. bine, Mishule…
Puiu
Putini, domnule Gabriel Lixandru ,foarte putini. Mai mulţi sunt „dincolo”. Au plecat ca să se întâlnească” dincolo” într-o lume mai bună şi mai dreaptă. Dar au lăsat şi pentru cei de aici mai mult decât merită .Octavian Paler îşi dorea să nu apuce aceste vremuri, în care nu poţi să devii sluga celor care sunt mândri că sunt slugi.Chiar că nu mai ştiu cine suntem, pentru că suntem în stare de orice. Au rămas puţini curajoşi ,au apărut în schimb foarte mulţi care au dat curajul pe tupeu şi caracterul pe mârlănie.Ce Mărăşti, ce academicieni , să ne bucurăm că avem unde să ne îmbuibăm şi să fim mândri de noua industrie şi agricultură, de noul sistem de învăţământ şi sănătate, de şansa de a umili cadre didactice şi ziarişti, de faptul că numărul celor săraci cu duhul este în continuuă creştere. N-am să trec niciodată prin faţa lor ,mai bine prin spatele calului.
Gabriel Lixandru
Mulţumesc, domnule Puiu, pentru comentariul dumneavoastră de ţinută. Ca de obicei…
FLORIN
«La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanţă, dar ne înspăimântă urmaşii lor pentru care libertatea nu are nici un înţeles. Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie. Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă » Și mai ales cu dispreț față de muncă. Pentru acești urmași de neurmat, muzica a fost înlocuită cu manelele lui Guță și Minune, cărțile cu «biblioteca de 52 + joker-ii» precum și nelipsitele ultra performante telefoane mobile de care nu se despart nici măcar….acolo. Își plimbă ziua și noaptea crestele năclăite de gel prin parcuri, cafenele și cârciumi (numite occidental pub-uri), individualizate prin denumiri ușor orientale sau made in U.E..Au un cult deosebit pentru dolărei, euroi și mașinile de lux (așa numitele hârburi la mâna a II-a, cel puțin). Vor să facă bani în cel mai bun caz din traficul de auto și doresc a-și baza existența inutilă pe prestațiile a două, trei salariate fără carte de muncă ce-și fructifică nativele dotări. Deocamdată cât încă mai au babaci ce au fost robi în comunism, totul, e bine. Observ că tratarea mediocră, licențioasă, ireverențioasă și needucată a valorilor își face resimțită prezența și în pagina online destinată comentariilor pe marginea eseurilor editorialiștilor de elită ai ziarului Argeșul și nu numai. Este dureros pentru orice cititor cu vagi cunoștințe, măcar de «Limba și literatura romănî».
Gabriel Lixandru
Mulţumesc, d-le Florin, pentru intervenţia dumneavoastră şi pentru aprecierile care, evident, încununează şi efortul nostru de zi cu zi.