Săptămâna viitoare începe un nou an şcolar. Iar acest an debutează cu sloganul prezidenţial „România educată”. Căci, după câte am citit, acest slogan devine un program şi se referă exclusiv la şcoală. Sigur, o politică prezidenţială trebuie să ţină seama de educaţie ca de realitatea cea mai serioasă care poate garanta formarea unui sistem armonios şi profund de moravuri, dar pentru asta trebuie avute în vedere şi alte domenii ale societăţii, nu numai cel de educaţie. Şi aş invoca aici domeniul cultural. Nu mai vorbesc despre cel economic sau religios. Max Weber când a scris „Etica protestantă şi spiritul capitalismului” nu s-a referit numai la educaţie pentru a-şi „educa poporul” în spiritul timpului său. El a avut în vedere, de exemplu, etica afacerilor în capitalism. „Dacă eşti milionar, spunea el, să te trezeşti dimineaţa din somn cu gândul că în buzunare ai numai o marcă”. Şi, probabil, programul prezidenţial despre educarea ţării urmăreşte tot banii, anume pe cei europeni, cât despre educaţie, mai trebuie aşteptat. 

Iar dacă ne referim la şcoala noastră, cheia însănătoşirii ei este organizarea şi leadership-ul. Or, atunci când vorbim de organizare, de exemplu, nu trebuie să ne gândim numai la elementele externe: la clădiri, săli de clasă, spaţii de joacă etc. Organizarea mai este dată şi de punerea cadrelor didactice, elevilor, părinţilor acestora, a personalului nedidactic în situaţii profesionale, dar şi a elementelor educaţionale în legătură unele cu altele, astfel încât şcoala să funcţioneze uşor, clasic şi complet. Însă caracteristic şcolii noastre actuale este că prea puţine cunoştinţe obţinute în această instituţie de învăţământ ajung să fie folosite în mod liber în afara ei. Când copilul intră în clasă, trebuie să-şi alunge din minte o mare parte din ideile, interesele şi activităţile care predomină acasă şi în comunitatea din care vine. El trebuie reeducat din perspectiva coordonatelor sociale. 

Lucrul acesta se impune deoarece se consideră că toţi copiii vin pe lume cu un amestec atavic de instincte bune şi rele. Educaţia face ca la unii cumpăna să se aplece într-o parte, iar la alţii, în cealaltă. Mai mult, omul este o veşnică făgăduinţă. De altfel, şi Napoleon Bonaparte a fost clasificat al şaptesprezecelea sublocotenent de artilerie la şcoala de la Saint-Cyr. Maupassant a fost respins la un examen de copist. Şi apoi, Darwin însuşi era socotit de profesori că nu prea îl ducea mintea. Einstein a căzut la examenul de doctorat. Se poate întâmpla, aşadar, ca un elev care a obţinut un rezultat strălucit la bacalaureat să nu dea un randament pe măsură mai târziu, în viaţă. Şi, dimpotrivă, un alt elev care a obţinut rezultate slabe la acelaşi examen să se străduiască mai mult, iar mai târziu să obţină rezultate surprinzător de bune şi să ajungă cu adevărat un om împlinit. 

Pe de altă parte, s-ar zice că trăim nişte vremuri care şi-au pierdut direcţia şi chiar uzul vorbirii, pentru că ne exprimăm gândurile prin raţiuni hazardate. Şi când mă gândesc că Moise a întrebuinţat doar zece porunci pentru a fixa educaţia poporului evreu, astăzi nicio logoree viforoasă nu mai instituie nimic. Nici măcar programul prezidenţial „România educată”. Căci, pentru un astfel de deziderat, ai nevoie de moravurile aferente. Dar cum să ai astfel de moravuri când tot reprezentanţii programului prezidenţial vin cu legi care contravin spiritului acestui popor. 

Vin şi eu cu un exemplu mai „excentric”, pentru a explica oarecum această imitaţie deranjantă a vest-europenilor: anume, anul trecut a fost elaborată o lege a compostului, care interzice arderea frunzelor şi a altor resturi vegetale în ogradă. Or, la noi, de Joia Mare, în curţi se aprind focuri, ca să se încălzească umbrele morţilor scumpi, ce obişnuiesc în acest timp să se întoarcă la vechile lor gospodării, să le vadă starea în care se află – ideea practică fiind tot curăţenia de primăvară, dar străbunii noştri o înfăşurau în simboluri pentru a deveni obligatorie, nu în legi ca astăzi. Aşa că, de acum încolo, dacă aprinzi în curte astfel de focuri trebuie să te aştepţi şi la o amendă usturătoare. Acesta este noul nostru alfabet politic, dicţionarul ideologic, planul de atitudini desprins total de trecut şi tradiţii, dar adaptat artificial la directivele europene. Programul „România educată” este o platformă a unei noi „forme fără fond”.  

Distribuie pe Facebook