Parisul este un oraş de vreo două milioane şi jumătate de locuitori, înconjurat de un bulevard periferic. Pentru a intra sau a ieşi din oraş, trebuie să treceţi prin „porţi.” Câţiva ziarişti parizieni au vrut să ştie mai multe despre nişte pancarte din carton. De câteva luni încoace, la fiecare poartă a Parisului sunt aceleaşi cartoane cu textul „Famille syrienne SOS”. Ne oprim la o intersecţie din Saint-Denis unde locuiesc cei mai mulţi ne-europeni, adică arabi şi negri. Câteva femei cerşesc aşezate în cărucioare de copii, însoţite de doi micuţi. Ei stau în picioare. Colegii mei de la televiziunea France 3 le vorbesc în arabă. „Eşti siriancă?”, întreabă un jurnalist. „Vin de la Alep”, răspunde femeia. Jurnalistul continuă conversaţia în arabă, dar femeia nu înţelege niciun cuvânt. În cele din urmă, spune în franceză că e de origine română.
Patru kilometri mai departe, scena se repetă. Pentru a obţine câţiva bănuţi aceste familii contează pe compasiunea pe care o poate genera drama refugiaţilor sirieni. Dar, o surpriză (nu pentru mine): un bărbat trece repede şi colectează banii primiţi de la trecători. Procedura este bine cunoscută de serviciile de poliţie pariziene. Un comisar cu care sunt în relaţii de mult îmi spune: „Sunt adesea aceleaşi persoane care acum un an se făceau că suferă de infirmităţi permanente şi care azi au devenit sirieni”, afirmă Grégory Goupil, de la sindicatul poliţienesc Alliance. Ceea ce îmi aduce aminte de cerşetorul foarte şchiop căruia acum vreun an i-am spus când m-am oprit la un stop că ieri era şchiop de celălalt picior şi că avea cârja în mâna cealaltă. „Ai dreptate mânca-ţi-aş”, mi-a răspuns atunci şi a mutat cârja.
Dar în ultimul timp problemele străinilor care sosesc în Franţa şi cu deosebire cele ale sirienilor sunt din ce în ce mai complexe. De la „jungla” celor care aşteaptă la Calais să treacă în Marea Britanie nu se aud decât lucruri pe care niciun om normal nu le-ar putea suporta: evacuări forţate din case şi corturi, repatrieri în Africa şi Asia.
Este o diferenţă semnificativă faţă de victoria a zeci de mii de femei poloneze care au manifestat împotriva dorinţei conservatorilor la guvern de a face o lege ce interzice aproape complet avortul.
După cum vedeţi, se întâmplă lucruri interesante în Europa. Vă mai spun altele în curând.
Alex HOROVEANU
