Fără să-mi impună cineva asta, n-am fumat în anii de liceu şi în studenţie. N-am fost atras de pocher, table sau alte jocuri de noroc. În şase ani de facultate am stat într-un cămin cu câteva pavilioane ale unei foste unităţi militare din Drumul Taberei. Majoritatea camerelor erau cu 20 de paturi. Seară de seară se fuma, se bea, se pierdeau la cărţi cartela de masă de la cantină, vreun stilou sau un tricou şi rar se stingeau becurile înainte de ora două noaptea. Aveam uneori impresia că sunt privit cu oarecare compătimire că nu fumez, nu joc cărţi şi nu pun decât puţin gura pe orice alcool. Până la vârsta pe care o am acum nu m-am îmbătat niciodată.
După repartiţie, în toamna lui 1970, am ajuns la Dispensarul comunal din Filipeni, la vreo 25 km de Bacău. Acolo, într-o noapte, panicat că o ţigancă gravidă urla de durere, nu putea să nască şi solicitasem o ambulanţă care nu mai venea, văzându-l pe soţul ei cum trăgea pătimaş dintr-o ţigară fără filtru, i-am cerut şi eu una. A fost prima şi ultima, pentru că n-am mai fumat niciodată.
Înainte de ’89, dermatolog fiind, primeam şi eu, precum toţi confraţii de orice specialitate, pachete de Kent. A fost în acei ani cheia fermecată cu care bolnavii, chiar şi cei din rural, încercau să-i intrte medicului la suflet, să fie altfel priviţi şi trataţi. Pe toate le dădeam prietenilor, fumători înrăiţi. Câţiva dintre ei sunt astăzi amintiri. Nenorocita nicotină nu dă numai dependenţă. Împreună cu alte zeci de componente din tutun, favorizează apariţia cancerului de limbă, laringe, buză şi plămân. Recent, m-a impresionat destinul unui pacient.
Are 67 de ani, este un domn distins care a avut o viaţă aventuroasă, călătorind mult prin lume. Începând din studenţie şi până în urmă cu cinci ani, a fumat 4-5 pachete de ţigări „bune” pe zi. Niciodată mai puţin. Şi cum ţigara fără cafea nu are gust şi farmec, a băut zilnic un litru de cafea „groasă de stătea linguriţa dreaptă, de parcă era înfiptă”!
Este operat de cancer de laringe. După 5 ani, evoluţia bolii pare că s-a oprit. Când vorbeşte, ca să poată fi înţeles, foloseşte un dispozitiv numit laringofon. Este un fel de tub lung de 10 cm, cu care-şi apasă partea partea din faţă a gâtului. Din cauza cancerului ce a cuprins corzile vocale, vocea este disfonică şi ciudată, precum a unui ventriloc, dând impresia că sunetele sunt emise din stomac.
