Localizez coordonatele geografice: altitudine – 250 m, longitudine E – 24 gr., 52 min., 9 sec., latitudine N – 44 gr., 51 min., 30 sec. Mă apropii şi arunc o privire spre cupolă. Câteva păsări încearcă să-şi găsească un cuib printre goluri. Urc cele şapte trepte până la masiva uşă a lucrării ce datează din 1886. Patina vremii şi-a pus amprenta pe bolta interioară, fisuri şi decojiri ale zidurilor sunt la tot pasul. O teamă mă cuprinde, să nu se declanşeze vreun cutremur. Un fior îmi trece prin cap văzându-mă singur printre atâtea figuri din lemn aşezate pe verticală. Alte chipuri atârnate, solitare ori în grup, îşi intersectează recile priviri cu razele pâlpâinde din ochii mei. Merg încet lăsându-le în somnul lor de ani şi ani. Mă întorc să observ mai atent deosebitele lucrări. Singur în umbrele colorate acoperite de timp. O undă luminoasă mă îndrumă spre ieşire. Trag uşa, cobor şi trec prin mulţimea de oameni de pe Strada Mare cărora voiam să le transmit strigătul de ajutor al Galeriei de Artă din Piteşti. O clădire de patrimoniu prea puţin vizitată şi prea mult uitată.
Reabilitarea promisă la începutul anului sper să nu adoarmă lângă fondatorul construcţiei, Mihail Kogălniceanu.
C. BUJDOIU
