Una dintre problemele cele mai dificile întâlnite în practica medicală este scăderea involuntară în greutate. Nu puţini sunt pacienţii care vin la medic cu întrebarea: de ce slăbesc eu în ultimii doi-trei ani? Medicul trece în revistă cele mai întâlnite cauze ale acestui fenomen: hipertiroidia, diabetul zaharat dependent de insulină, pancreatita cronică, hepatita cronică activă şi ciroza hepatică, sclerodermia sistemică, boala canceroasă cu diverse localizări etc. şi trece cu vederea, deşi nu este aşa de rar întâlnit, acest sindrom de malabsorbţie. El include totalitatea perturbărilor de digestie, absorbţie şi asimilaţie, cu repercusiuni peiorative (negative) asupra stării de nutriţie.
Maldigestia, tulburarea din lumenul gastro-enteral, afectează procesarea principiilor alimentare, după cum urmează:
– hidroliza proteinelor, începută în stomac, unde activează pepsina gastrică şi aciditatea (tratamentul îndelungat cu inhibitori ai acidităţii gastrice, practicat abuziv, dereglează predigestia proteică). Procesul continuă în intestin, unde rolul principal îl au proteazele pancreatice;
– hidroliza carbohidraţilor – se realizează sub acţiunea amilazei pancreatice şi salivare. Carbohidraţii parţial sau total nedigeraţi, ajunşi în colon, sunt supuşi unei fermentaţii bacteriene accentuate care produce balonări, diaree, dureri variabile, flatulenţă excesivă;
– alterarea digestiei grăsimilor, prin deficit de lipază şi perturbări în circuitul bilei (de cauze diverse) este urmată de steatoree (grăsimi în scaun) şi manifestări de deficit al vitaminelor liposolubile (A, D, E, K).
Alterarea absorbţiei nutrimentelor (normal sau parţial digerate) are cauze diverse:
– defecte enzimatice înnăscute, cele mai frecvente fiind de lactaze (cu intoleranţă la laptele dulce) şi de dizaharidaze (cu intoleranţă la fructe şi zarzavaturi crude);
– alterarea absorbţiei la nivelul mucoasei intestinale în: boala Crohn, enterita de iradiere, infecţii şi infestări parazitare, SIDA, unele droguri (colchicina, laxative, biguanidele etc);
– reducerea suprafeţei de absorbţie prin rezecţii ale intestinului subţire (jejun sau ileon terminal).
Manifestările clinice mai frecvent întâlnite în Sindromul de malabsorbţie sunt:
– scaune voluminoase, deschise la culoare, explozive, în malabsorbţia grăsimilor;
– diaree apoasă;
– distensia abdominală cu balonare;
– flatulenţa excesivă (eliminarea necontrolată a gazelor);
– scăderea în greutate, uneori marcată, consecinţa malabsorbţiei nutrimentelor şi scăderii apetitului:
– întârzierea în creştere şi insuficienţa dezvoltării sexuale după adolescenţă:
– durerea abdominală din: pancreatita cronică, boala Crohn, enterita de iradiere. În ischemia cronică a intestinului (de natură aterosclerotică), durerea abdominală apare specific după mese şi este uneori atât de severă, încât pacienţii evită să mai mănânce de teama ei;
– starea de slăbiciune fizică, astenie, oboseală.
O anamneză minuţioasă poate orienta spre o posibilă cauză a malabsorbţiei: enterita de iradiere, intervenţii chirurgicale (rezecţii de diverse dimensiuni), alcoolism, homosexualitate, sejurul sau reşedinţa sezonieră în zonele tropicale, antecedente familiale implicate (boli endocrine, diabet zaharat etc.).
Investigarea sindromului de malabsorbţie se face minuţios, multidisciplinar şi este de preferat să se facă în clinici cu dotări complexe, cam greu de găsit astăzi la noi din cauza sărăciei din sistem.
P.S. Nebunia e ambiguă, unii se prefac nebuni, alţii sunt şi nu ştiu…
