Nicolae Cosmescu (dreapta), alături de foşti mari automobilişti
De când suntem în Uniunea Europeană, ori de câte ori vor să implementeze o măsură, guvernanţii argumentează că aşa ne cere UE!? Iar când Bruxelles-ul solicită să adoptăm cine ştie ce reglementare, care nu e pe placul unora, o ignoră?! Sau petrecut astfel de cazuri.
Cred că şi situaţia pe care o voi expune se supune unui astfel de tratament. E vorba despre numărul îngrijorător de mare al accidentelor rutiere, încât îngerul morţii abia mai face faţă. Sună sinistru, dar acesta este tristul adevăr. Conducători auto, în general lipsţi de experienţă, care bravează la volanul unor maşini puternice abordând o manieră teribilistă, sunt principalii actori ai dramelor. Dacă doar ei ar fi victime, am zice că-şi meritau soarta. Dar nu întotdeauna se întâmplă aşa.
Am mai scris că s-ar impune o atestare suplimentară a şoferilor care conduc autoturisme de peste 100 CP. Putere cu care acum trei decenii puteai ajunge campion absolut la raliuri! Acum, puţine sunt maşinile cu performanţe inferioare celei menţionate.
De curând am avut o lungă întrevedere cu cel mai mare campion al sporului auto autohton, care se ocupă de o societate ce are drept obiect conducerea devensivă. Nu dau nici numele pilotului, nici al firmei, fiindcă nu au nicio importanţă. Fără a intra în detalii, cursul respectiv îl poartă pe cel interesant prin câteva maşini în care simte pe propria-i piele cum e să te răstorni, să te ciocneşti frontal şi, cel mai important, cum e să pierzi controlul autoturismului. După ce parcurge toate aceste etape, ce se succed pe parcursul unei singure zile, conducătorul auto îşi va reevalua cu siguranţă maniera în care circulă. Şi, spre satisfacţia interlocutorului, niciunul dintre miile de cursanţi avuţi de-a lungul timpului nu a fost angrenat într-un eveniment rutier.
Firesc, l-am întrebat de ce nu se trece la generalizarea unei astfel de obligaţii, de dorit pentru siguranţa traficului rutier? „Din păcate, mi-a zis acesta, suntem singura ţară, cât de cât civilizată, în care purtătorul de girofar, sau de produse speciale, nu face nicio pregătire cu toate că, legal, nu trebuie să respecte nicio regulă de circulaţie, pentru că e în misiune! În alte ţări se fac astfel de cursuri, la noi nu. La noi, nimeni nu-şi asumă adoptarea unei asemenea obligaţii!! Am discutat asta cu doi prim-miniştri. Independent unul de celălalt, fiecare mi-a zis că, „dacă aş face-o, şi aş aloca fonduri, mi s-ar reproşa că am vreun interes?! Însă nici nu avem bani. Dar când Bruxelles-ul va spune trebuie să faceţi asta, nu vom avea încotro şi o vom face”.
Oare? Zilele acestea am aflat că filmatul în timp ce eşti la volan nu a fost incriminat!! Aşa că îmi pun fireasca întrebare: noi chiar nu mai putem face nimic pentru binele nostru fără acordul noii „înalte porţi”, sau doar arătăm cu degetul spre aceasta pentru a ne eschiva de orice obligaţie?
Nicolae COSMESCU
