Sincopa (leşinul) se defineşte ca pierderea tranzitorie a stării de conştienţă, într-un episod de scădere a irigaţiei sanguine cerebrale, caracterizată prin debut brusc, durată scurtă, cu pierderea tonusului postural (cădere) şi recuperare completă spontană. Cauzele sincopei sunt multiple şi identificarea lor va permite abordarea terapeutică adecvată. Le menţionăm pe cele mai frecvent întâlnite:
Cauze cardiovasculare:
– Sincopa aritmică: produsă de tulburări de ritm cardiac;
– Bradiaritmiile – scăderea frecvenţei cardiace sub 35/min. Rareori apar în absenţa unei cardiopatii, pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvente la bărtrâni, care suferă de tulburări de conducere a stimulului cardiac sau folosesc medicamente care scad ritmul inimii;
– Tahiaritmiile (supraventriculare sau ventriculare), cu creşterea frecvenţei cardiace la 150-180/min;
– Sincopa de efort – apare prin scăderea irigaţiei cerebrale din cauza incapacităţii creşterii debitului cardiac, combinată cu vasodilataţia periferică indusă de efort;
– Sincopa de hiperventilaţie (respiraţie accelerată): scade concentraţia sanguină a CO2, care determină vasodilataţie periferică şi scăderea irigatului cerebral. Aici se încadrează şi sincopa halterofililor şi cea din apneea prelungită a scufundătorilor în apă fără mască de oxigen;
– Sincopa sinocarotidiană – prezentă la unii pacienţi cu hipersensibilitate a sinusului carotidian (situat latero-cervical bilateral faţă de cartilajul tiroid). Ea determină rărirea ritmului cardiac în timpul bărbieritului sau la masajul zonei respective (în cadrul masajului care se practică curent în centrele de kinetoterapie-recuperare);
– Sincopa din accesele prelungite de tuse sau screamăt (la vârstnicii constipaţi) – cu rărirea intermitentă a respiraţiei în expir, însoţită de scăderea irigaţiei cerebrale.
Alte cauze mai rare de sincope de cauză cardio-vasculară sunt: atacul ischemic tranzitor cerebral, arterita Takayasu (la femei tinere, cu vasculite ale arterelor mari: carotidiene, subclaviculare), tamponada cardiacă din pericardite cu mult lichid sau disecţia de aortă ascendentă.
Cauze necardiovasculare, care pot fi:
– Neurologice: crize comitiale (epilepsia), convulsii de cauze diverse (frecvente la copiii febrili), crize pitiatice (isterice), neuropatii diverse care produc hipotensiune arterială ortostatică;
– Hipotensiunea severă din reacţiile anafilactice, destul de frecventă după înţepături de insecte (albine) sau medicamentoase, la atopici (predispuşi imunologic la ele).
– Hipoglicemiile (la diabeticii în tratament, care nu-şi consumă dulciurile admise, sau la nondiabetici, cu adenoame pancreatice betainsulare).
Anamneza corect condusă, examenul clinic minuţios (incluzând şi electrocardiograma) permit frecvent medicului un diagnostic cauzal al sincopei. De luat aminte este că în faţa unui pacient cu sincopă, acesta se menţine în poziţie culcat şi cu picioarele ridicate la 45 grade, pentru îmbunătăţirea irigaţiei cerebrale, până la accesul la asistenţă medicală.
Moartea subită cardiacă (MSC) reprezintă o problemă majoră de sănătate publică prin încărcarea psihologică şi socială, costurile şi urgenţa măsurilor de intervenţie, gradul de frecvenţă a accidentului în populaţia generală. Se defineşte ca o moarte naturală de cauză cardiacă, apărută la mai puţin de o oră de la debutul simptomelor la un pacient cu o stare clinică precedentă care nu permitea anticiparea ei. În faţa unui eveniment de o asemenea gravitate, pentru care rata de supravieţuire scade dramatic cu fiecare minut scurs până în momentul intervenţiei calificate, principala problemă este cea a prevenţiei.
Se folosesc numeroase metode diagnostice pentru stratificarea riscului de MSC, dar momentan nu există niciuna care să asigure o specificitate diagnostică adecvată. MSC este principala cauză de deces la sportivi de performanţă, în timpul exerciţiului fizic intens. Cea mai eficientă strategie de control sistematic (screening) la sportivi este electrocardiograma (EKG-ul), efectuat în repaus şi mai ales după efort, efectuată periodic. Sunt o serie de anomalii electrocardiografice care indică un risc crescut de moarte subită (enumerarea lor depăşeşte cadrul expunerii de faţă). Pe baza scorului obţinut este evaluată oportunitatea de implantare a unui defibrilator cardiac şi oricum se interzice practicarea sportului de performanţă la cei cu anomalii cu risc depistate. Şi aici, în faţa unui ins care se prăbuşeşte brusc, în plin efort fizic intens, pare fără suflare şi are membrele şi capul flasce, atitudinea este de a-l păstra culcat (nu se ridică în şezut să fie întrebat „de sănătate”, atitudine practicată pe terenuri de sport de persoane total nepregătite), i se face resuscitarea cardiovasculară imediat şi continuu, până la sosirea ambulanţei echipată cu ceea ce trebuie. Pierderea fotbaliştilor dinamovişti Hâldan (unicul căpitan şi postmortem) şi Patrick Ekengh s-a produs prin una sau mai multe deficienţe ale asistenţei medicale, atât preventive, cât şi curative. Păcat.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
