Delicat subiect! Hoţia. Mai nou, după ’89 adică, se fură şi voturi. Nu, ca înainte, ştiuleţi de porumb din lanul de la colectivă. Primarul nostru, de până zilele astea, Tudor Pendiuc, reclamă că a fost furat la voturi. Cu aproape 600!

Ca gazetar, nu pot să nu mă întreb: care o fi adevărul? Să mă întreb şi să caut acest adevăr. Care adevăr trebuie investigat şi la niveluri mai înalte, fiindcă adepţii simpaticei franţuzoaice Clotilde Armand susţin că aceasta s-a culcat seara ca primăriţă a Sectorului 1 din Bucureşti, iar când s-a sculat dimineaţa a aflat că este perdantă, că a fost „mânărită” peste noapte la voturi. Spun simpatică, fiindcă am urmărit interviul acordat unei televiziuni şi, cu eleganţă, a evitat să folosească cuvintele „furt”, „fraudă”, întrucât nu dă bine nici la naţia noastră – pe care a adoptat-o din pasiune şi pe care unii o taxează drept „impură”, de hoţi – nici la jurnaliştii francezi amatori de asemenea asocieri cu românii care-i mai buzunăresc în piaţeta catedralei Notre Dame. E limpede că are stofă de politician.

Nu-i limpede însă dacă noi avem sau nu stofă de hoţi, aşa cum se încearcă să se inducă în conştiinţa europeană şi chiar mondială. Cei care au făcut filologia îşi mai amintesc de „basna” lui Simion Dascălu, interpolată în cronica lui Ureche, potrivit căreia suntem urmaşii tâlharilor Romei, eliberaţi şi împroprietăriţi în Dacia pentru a apăra hotarele imperiului. Pe această temă a scris o carte, bine documentată, criticul Mihai Ungheanu, combătând convingător ideea. Numai că mi s-a întâmplat chiar mie ceva care vine să adeverească teoria că excepţia confirmă regula. Deşi cartea „Românii şi tâlharii Romei” mi-a fost dăruită şi cu o dedicaţie, ea a dispărut pur şi simplu şi n-a mai apărut nici în ziua de azi. Desigur, nu pot băga mâna-n foc că mi-a fost furată şi că, mai degrabă, n-am rătăcit-o eu pe undeva, iar găsitorul, dacă a fost, n-a mai întors-o titularului.

Nu intru în demonstraţia rigurosului critic, care mi-a oferit un interviu cât cuprinde o carte („Recurs la memorie”), dar vreau să susţin şi că nu hoţia defineşte România, cu toate că se căznesc unii să ne fabrice o imagine ferm negativă apelând la apetitul de scandal al mass-media. Naţională şi internaţională. Nu suntem mai hoţi ca alţii, nici mai corupţi, cum zice până şi Traian Băsescu, dar ne complacem, unii dintre noi, să alimentăm această opinie care a făcut mai repede înconjurul Europei, decât ideea că nu suntem urmaşii „tâlharilor Romei”. Iată, de pildă, mult încercatul nostru primar Tudor Pendiuc vine şi el să acrediteze această idee, organizând o conferinţă de presă unde declară că va sesiza DNA „pentru fraude la alegeri”, fiindcă a „constatat foarte multe inadvertenţe la 41 de secţii de votare” din Piteşti. Şi vine şi cu un exemplu, spunând că în procesul-verbal a Secţiei de votare nr. 20 lui i s-au acordat doar 9 voturi, în loc de 129 câte avea şi care au fost „date” contracandidatului.

Cine a făcut treaba asta şi cum nu ştie, dar va face un denunţ penal „in rem” pentru că este normal să aflăm cine a falsificat rezultatele votului. Am avut şi eu curiozitatea să văd procesul-verbal trimis la BEM, unde am citit negru pe alb în dreptul numelui său 129 de voturi, iar al lui Ionică – 99 de voturi. Unde-i frauda?

Probabil că, răvăşit de rezultatul votului final, primarul nostru o fi încurcat hârtiile şi cifrele, dar altminteri ştie dânsul ce ştie, numai că până acum nu l-a interesat subiectul fiindcă a tot câştigat, mereu şi detaşat, alegerile. Dar acum se simte frustrat, furat, simte că l-a „făcut” cineva. Simte şi nu poate să înghită. Că de aproape doi ani tot înghite şi n-are de gând s-o mai facă, fie şi „pentru corectitudinea procesului electoral”. Care proces electoral, aflăm în dimineaţa zilei de vineri, s-a soldat cu rezultatele finale, fiindcă – a declarat reprezentantul BEC – contestaţiile n-au cum să modifice tabloul general.

Nu mai modifică rezultatul, dar cu imaginea de hoţi tot rămânem la Piteşti, aşa cum rămânem şi cu cea de negustori de permise auto, de bebeluşi ucişi de E-coli, de, mai nou, apă de izvor nepotabilă fiindcă-i infestată cu nu ştiu ce compus chimic etc. etc.

În ce-l priveşte pe dl. Pendiuc, dacă i se pare că a fost furat şi că nu i se face dreptate, fiindcă l-a luat în cătare DNA, cum încă mizează pe notoritatea sa de primar longeviv cu şase mandate consecutive, că de aia a şi candidat, cine-l împiedică să nu-şi facă un partid? Să-şi facă un partid şi să se alăture congresmenei americane Sanchez care vine să denunţe într-o scrisoare „violarea drepturilor procesuale”, a „drepturilor omului” în România. Asta şi pentru a întări adevărul rostit (vezi emisiunea de joi seara a lui Mihai Gâdea), de preotul american de origine română Terhes că „o democraţie nu se construieşte pe cătuşe”, că justiţia se face uneori şi selectiv, doar pe bază de denunţuri ş.a.m.d. Parcă pentru a întări ideea, savantul Denis Buican Peligrad, originar din Săliştea Sibiului şi stabilit în Franţa, vine şi Domnia Sa să declare că nici Occidentul nu-i uşă de biserică când e vorba de democraţie. Comit şi francezii, de pildă, destule derapaje.

Poate că ar trebui, totuşi, să luăm lecţii de la madame Clotilde când ne lăsăm ispitiţi de provocările „basnei” lui Simion Dascălu. Să urmăm exemplul lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir, a Stolnicului Constantin Cantacuzino, care „au reacţionat prompt şi vehement, cu multiple argumente împotriva injuriei”. Nu suntem urmaşi de tâlhari, chiar dacă aceştia nu ne-au lipsit nici odinioară, nici azi, din preajmă. N-au lipsit, dar, de regulă, au înfundat puşcăria, fie că au tâlhărit la drumul mare, fie din funcţia de dregători ai ţării. Tot la „beciul domnesc” au nimerit. Chiar şi cei care „mânăresc” voturile.

Mihai GOLESCU

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio