Au trecut câteva luni de la tragedia „Colectiv”. Confirmând faptul că un necaz nu vine mai niciodată singur, au urmat copiii morţi din cauza sindromului hemolitic uremic, nebunia cu Hexi Pharma şi săgeţi otrăvite ale presei şi autorităţilor îndreptate spre corpul medical românesc. Care nu-i doar neprofesionist şi şpăgar, ci poartă vina pentru toate infecţiile nosocomiale, pentru subfinanţarea sistemului, emigrării a mii de confraţi şi faptului că în fiecare an 67.000 de români descoperă că au o formă de cancer. Iar 41.000 mor.
Pentru că am expertiză şi mă pasionează oncologia cutanată, confirm faptul că în ultimele decenii şi incidenţa diferitelor forme de cancer ale pielii a crescut. Şi este numai vârful aisbergului, pentru că la fel de multe sunt nediagnosticate mai ales la cei din mediul rural. Motivele sunt diverse: teama ţăranilor de doctori, igiena precară, neluarea în seamă uneori luni de zile a unor răni, aparent banale sau a unor tumori crescute pe piele, tendinţa de a se autotrata cu tot felul de leacuri empirifice şi, poate cel mai grav, faptul că medicii din reţeaua de bază nu prea stăpânesc domeniul.
Dintre aceste tumori, foarte grav este melanonul malign. Dacă în urmă cu două-trei decenii un asemenea bolnav avea speranţa de viaţă de 6-8 luni după confirmarea certă a diagnosticului, terapiile moderne au dus această perioadă la 15-20 de ani!
Dar pacientul trebuie să respecte draconic ce-i spune specialistul. Îmi amintesc de cel mai nefericit caz întâlnit în carieră. La vârsta de 35 de ani, o femeie foarte frumoasă şi-a traumatizat o aluniţă neagră şi mare cât o măslină. S-a intervenit chirurgical, iar biopsia a fost fără dubii: melanom malign. Când i s-a spus asta, soţul a făcut infarct şi a decedat după câteva ore. Într-o vreme când nu erau metode pentru a învinge sentinţa, doamna a traversat cu brio 10 ani! Apoi s-a îndrăgostit nebuneşte de un bărbat cu 12 ani mai tânăr. S-au căsătorit şi au plecat în vacanţă la Mamaia, unde nu a mai ţinut cont de contraindicaţia majoră de a nu se expune la soare. În următoarele câteva luni a făcut metastaze multiple şi a murit în chinuri cumplite.
Viorel PĂTRAŞCU
