„Se pecetluieşte acest mormânt, până la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos…”. Au fost ultimele cuvinte rostite de arhiereul nostru, Calinic Argeşeanul, sâmbătă, la ora 20.10, exact când o placă de marmură albă închidea locul de veci în care se afla trupul neînsufleţit al regelui Mihai. Zeci de mii de argeşeni au ţinut să fie părtaşi la această filă de istorie omagiindu-l pe suveranul care a păşit în „Valea umbrei Morţii”, aşa cum pomenea un alt rege, biblicul David…

Doliu peste judeţ

Argeşenii şi muscelenii au rezonat perfect cu trăirea milioanelor de români din ţară şi de peste hotare care, în ultimele zile, şi-au plâns ultimul suveran al României. Paradoxal, într-un judeţ catalogat drept „roşu”, adept al social-democraţiei cu tentă stângistă, deci anti-monarhică prin definiţie, zeci de mii de oameni au ieşit sâmbătă după-amiaza pe străzi, au luat cu asalt gările pe unde avea să treacă trenul regal. De altfel, pe tot parcursul zilei, o stare apăsătoare pusese parcă stăpânire pe întreg judeţul. Televiziunile centrale au transmis în direct ceremoniile organizate în Bucureşti, iar oamenii au urmărit pas cu pas tot ce se întâmpla în Capitală. A fost, cu siguranţă, cel mai vizionat eveniment al ultimilor ani, poate chiar de la Revoluţia din 1989, după unele statistici media. În multe localităţi ale judeţului nostru, mai ales la Mioveni, Topoloveni, Câmpulung, Ştefăneşti, rar se putea vedea picior de om pe stradă. Multe artere erau pustii şi aşa a fost şi-n mediul rural unde parcă totul încremenise sub cerul acoperit de nori. La ceasul înserării, în toate localităţile aflate pe traseul căii ferate Bucureşti-Piteşti-Curtea de Argeş, zeci de mii de oameni au ţinut să-ntâmpine cum se cuvine trenul regal care purta pe ultimul drum trupul neînsufleţit al regelui Mihai.

Sub ocrotirea Arhanghelului

Cu toţii am constatat că-n ultima săptămână, atât în Capitală, cât şi-n judeţul nostru, vremea a fost frumoasă, fără precipitaţii. Totuşi în noaptea de vineri spre sâmbătă şi chiar în dimineaţa dinaintea înmormântării, la Curtea de Argeş a plouat. Reprezentanţii administraţiei locale credeau că pot apărea probleme – obişnuitele acumulări de apă pe anumite străzi în care scurgerile nu există sau nu funcţionează, ori alte inconveniente pentru publicul care avea să asiste la funeralii. Una dintre televiziunile centrale l-a contactat telefonic pe primarul Panţurescu, iar acesta a spus că şi-ar dori să înceteze ploaia astfel încât totul să iasă bine. Deseori arhiepiscopul Calinic a spus, vorbind despre regele Mihai, că întreaga viaţă a acestuia, plină de încercări, a stat sub ocrotirea Arhanghelului Mihail, al cărui nume îl purta. Pe acesta l-a invocat arhiereul nostru în rugăciunile sale, sâmbătă la prânz. Şi n-a trecut mult timp, iar ploaia s-a oprit, norii cei negri risipindu-se…

„Calea florilor”

Cu puţin înaintea orei 17, trenul care plecase din Gara Băneasa a trecut hotarul Argeşului şi, din acel moment, familia regală aflată în aceeaşi garnitură avea să constate că mulţi oameni se aşezaseră în apropierea terasamentului. Cu mic, cu mare, copii, tineri şi bătrâni deopotrivă fluturau steguleţe tricolore, batiste albe ori făceau doar semne prieteneşti. Chiar şi autorităţile au fost luate prin surprindere de prezenţa atâtor oameni de-a lungul căii ferate şi, tocmai de aceea, trenul regal a circulat cu viteză redusă. Conform programului, în judeţul nostru trenul trebuia să încetinească doar în Piteşti, însă lucrurile au stat altfel. În toate gările şi haltele, ba chiar şi la bariere din sate izolate, trenul a încetinit, spre bucuria localnicilor. Mulţi dintre ei aveau buchete de flori pe care le aruncau spre vagonul în care se afla sicriul sau în faţa trenului, pentru ca, metaforic, se-nţelege, să aibă impresia că i-au netezit suveranului ultimul drum, cu flori. Deşi principesa Margareta şi soţul său anunţaseră că vor saluta mulţimea doar în gările Titu şi Piteşti, odată cu intrarea în judeţul nostru, numărul celor care întâmpinau trenul creştea parcă odată cu apropierea de Curtea de Argeş, astfel că alteţele lor au stat tot timpul în picioare, la fereastră, ca semn de apreciere pentru preţuirea ce le-a fost arătată pe teritoriul localităţilor. N-au stat deoparte nici primarii – câţiva dintre ei au venit la Gara Goleşti, un loc cu o încărcătură aparte pentru istoria familiei regale. Pentru prima dată de când a fost construită, calea ferată spre Curtea de Argeş a devenit „calea florilor”…

Principesa, emoţionată

Încă de la ora 16, sute de oameni, atât piteşteni, cât şi alţii din comunele învecinate, au venit la Gara Piteşti pentru a ocupa un loc cât mai bun, în speranţa că vor atinge vagonul mortuar sau vor putea arunca flori pe ferestrele acestuia. Cu cât trecea timpul, cu atât creştea numărul celor care se grăbeau să ajungă în staţia feroviară, mai animată ca niciodată. Peroanele erau arhipline şi, cu aproximaţie, peste trei mii de suflete aşteptau cu înfrigurare momentul culminant. La 17.25, când deja era întuneric, două luminiţe se întrezăreau în depărtare. Toată mulţimea aştepta într-o tăcere apăsătoare. Peste încă un minut, locomotiva intrase deja în spaţiul gării. Mastodontul de fier înainta încet pe şinele acoperite cu flori albe. De-o parte şi de alta, mulţimea descătuşată voia să-şi exprime dragostea pentru rege. Unii aruncau flori, alţii fluturau steaguri sau fotografii cu regele, iar mulţi strigau din rărunchi numele suveranului, aclamându-l. O stare de emoţie imensă străbătea mulţimea, încadrând trenul pe cele două laturi, părea că-l „îmbrăţişează”, imaginea fiind unică. Mii de oameni atingeau vagonul în care se afla sicriul, cu aceeaşi evlavie cu care credincioşii ating raclele cu moaştele sfinţilor. Cu toţii aveau lacrimi pe obraji ca expresie a unei iubiri nemărturisite până acum. Principesa Margareta şi soţul ei au salutat mulţimea, fiecare de la fereastra sa, unul pe-o parte, altul pe cealalta a vagonului, iar sute de oameni au văzut cum iubita fiică a regelui îşi opreşte privirea asupra unei hârtii albe pe care un copil o ţinea în mâinile-i îngheţate. Pe ea, câteva cuvinte simple, dar profunde: „Scump rege Mihai, drum bun către Rai!” Principesa l-a salutat pe micuţul ţinut în braţe de mama sa, iar trenul, şuierând, şi-a continuat drumul.

La Curtea de Argeş

În acelaşi fel a fost întâmpinat trenul prin toate gările care au urmat, Bascov, Dobrogostea, Merişani, Băiculeşti. Primarii acestor localităţi au fost şi ei prezenţi alături de localnici, iar la Gara Vâlcele, zeci de romi au venit cu căruţele şi au întâmpinat trenul cu aplauze, impresionaţi şi ei de ceea ce văd. Vagonul mortuar fiind puternic luminat, oricine privindu-l, din întunericul nopţii, putea lesne vedea atât sicriul, cât şi pe principesa Margareta şi pe principele Radu. Tocmai pentru că a circulat cu viteză redusă, trenul a ajuns în Gara Curtea de Argeş la ora 18.40, iar aici familia regală avea să fie întâmpinată din nou cu multă căldură sufletească. Pe peron au fost prezente oficialităţi, conducerea judeţului, dar şi senatori şi deputaţi de Argeş, şefi ai diverselor instituţii. Într-o procesiune specială, sicriul a fost coborât din tren, purtat prin sala gării şi aşezat într-o maşină specială. Mii de oameni care se adunaseră cu două ceasuri înainte au aplaudat şi au scandat: „Regele Mihai!” ori „Monarhia salvează România!” Convoiul a pornit cu viteză redusă spre Mănăstirea Argeşului, iar pe bulevardul Basarabilor, alte mii de oameni au aruncat flori şi au aplaudat trecerea cortegiului. La ora 19.20, sicriul a ajuns în Catedrala arhiepiscopală pentru o slujbă scurtă de doar 13 minute. ÎPS Iosif, mitropolitul Europei Occidentale, ÎPS Nifon, arhiepiscopul Târgoviştei, PS Ambrozie, episcopul Giurgiului, împreună, desigur, cu ÎPS Calinic Argeşeanul, au oficiat serviciul divin înălţând rugăciuni pentru sufletul robului lui Dumnezeu, Mihai. Accesul în lăcaşul de cult a fost restricţionat, doar membrii familiei regale, reprezentanţii altor câteva case regale şi unii invitaţi de onoare având privilegiul să fie de faţă. Curtea mănăstirii era însă plină, mii de oameni rugându-se lalolaltă cu soborul din catedrală.

Nicolae, prinţul lacrimilor

Drumul sicriului purtat de garda regală între catedrală şi necropolă a fost luminat de o mare de lumini. Peste 500 de preoţi de pe întreg cuprinsul eparhiei noastre au fost convocaţi la acest eveniment, acompaniat de muzica funebră a fanfarei. La ora 19.50, mulţimea adunată în faţa necropolei a văzut pentru ultima dată sicriul. Au fost ultimele urale ale oamenilor cu ochii înlăcrimaţi. Cei opt soldaţi care purtau sicriul pe umeri au intrat în lăcaşul destinat somnului de veci al regilor şi reginelor, urmaţi de familia regală şi de câţiva ierarhi. Uşile s-au închis. Dincolo de ele a avut loc procesiunea finală. În timpul ei, afară, era intonat Imnul Naţional, iar toţi cei prezenţi au auzit cele 21 de salve de tun trase de militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul. La 20.10 a fost auzit Imnul Regal „Trăiască regele, în pace şi onor/ De oameni iubitor şi-apărător de ţară…” Mulţi înfocaţi iubitori ai monarhiei au cântat aceste versuri. Alţii, împreunându-şi mâinile, se rugau pentru cel pe care nu-l vor mai vedea niciodată. În spatele uşilor închise, sicriul, mângâiat pentru ultima dată de iubitele fiice ale regelui, a fost coborât la doi metri sub nivelul solului, între plăcile reci de marmură albă. Placa sculptată cu ornamente care încadrează numele „Mihai I” a fost aşezată deasupra. Tăcere de plumb. Nu se-auzea decât glasul profund al părintelui Calinic: „Se pecetluieşte acest mormânt…”. Membrii familiei regale, în intimitate, departe de ochii lumii, au plâns, cel mai sfâşâietor fiind, după cum afirmă un slujitor al Domnului care a fost de faţă, suspinul prinţului Nicolae. Nici cuvintele ierarhilor care i-au amintit că „tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui va cădea ca floarea câmpului”, încredinţându-l că sufletul se-ntoarce la Creatorul său, nu l-au putut linişti. La ora 20.15, uşile s-au deschis, iar îndurerata familie a ieşit din necropolă.

Invitaţie refuzată

În uralele mulţimii, suita regală a străbătut curtea mânăstirii, intrând în reşedinţa arhiepiscopală. Aici, după o zi istovitoare, membrii familiei regale împreună cu câţiva apropiaţi au stat până după miezul nopţii, depănând amintiri şi servind ceaiuri fiebinţi şi câteva bucate de post, întru pomenirea ilustrului dispărut. Emoţionante clipe au petrecut oaspeţii de seamă pe scările de lemn din incinta palatului, acolo unde arhirereul le-a indicat locul exact în care regele Mihai, într-una dintre vizitele sale, la ceasul amurgului, şi-a deschis sufletul, mărturisindu-i taine ale inimii sale mâhnite după atâtea încercări ale dramaticului său destin. Deşi au fost invitate să rămână peste noapte la reşedinţă ori la un hotel din Curtea de Argeş, nicio principesă şi nici prinţul Nicolae nu au acceptat, oaspeţii de seamă ai arhiepiscopului Calinic preferând să plece spre Bucureşti. La ora la care au părăsit palatul arhiepiscopal, curtea mănăstirii era pustie. La fel şi străzile din jur. Era în jurul orei 1.30 când membrii familiei regale au intrat în cavoul în care se află rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea pentru a aprinde câteva lumânări. Acelaşi lucru l-au făcut la mormintele înaintaşilor lor din catedrală. Apoi au traversat agale aleea principală a aşezământului monahal, respirând aerul tare al nopţii. Prinţul Nicolae avea din nou ochii înlăcrimaţi când a trecut prin faţa necropolei, despărţindu-se cu greu de locul în care a rămas pentru totdeauna regele Mihai. Maşinile au demarat în trombă şi au dispărut în întunericul nopţii. Peste oraşul regal s-a aşternut liniştea…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio