Pentru a respecta un obicei la început de an, mă voi referi la problemele ţării aşa cum cei din trecut – trecutul medieval – o făceau în această perioadă a anului. Este vorba de primul sfat al ţării. Iar în cadrul acestui sfat nu se discutau problemele curente ale poporului, ci modul lui de organizare (a se vedea „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”). Or, astăzi, astfel de probleme nu se mai discută la nivelul cel mai înalt al politicii, ele fiind revendicate de opinia publică. Căci la nivelul opiniei publice sunt propuse schimbări nu numai referitoare la moravuri, ci şi privind organizareasocială şi politică. De exemplu, după Oana-Maria Bogdan, politician, oamenii ar fi mai buni dacă ar trăi în grupuri în loc de cupluri, iar proprietatea să fie la comun.

 Sigur, nu trebuie să se creadă că ideea privind viaţa în grupuri, şi nu în cupluri, ar aparţine Oanei Bogdan. Sau ideea proprietăţii comune. Nu! Ea aparţine lui Platon. Filosoful grec era de părere că discordia socială este cauzată de propietatea oamenilor. Aşa că averile şi femeile să fie la comun, copiii să fie crescuţi de stat, iar familia să nu existe. Confratele său întru ale spiritului, Aristotel, se opuneaideilor din „Republica” lui Platon, aducând următoarele argumente (citez din memorie): omul poartă mai multă dragoste, mai multă grijă de ceea ce este al lui decât de ceea ce este al statului (adevărul acesta noi l-am probat în perioada comunistă); apoi, fiecare îşi iubeşte familia şi îi poartă de grijă; distrugând toate familiile şi formând una singură, s-ar înţelege lesne că rezultatul ar fi un dezastru. 

Aristotel zicea că fratele lui Platon propunea punerea averilor, a copiilor şi femeilor la comun, cu obligaţia de a ne administra în mod egal, pentru că, în modul acesta, îşi închipuia că va suprima orice motiv de ceartă. Or, Aristotel arăta că, în acest fel, motivele de ceartă ar fi mult mai multe şi mai puternice. Se vor găsi unii care nu vor munci cum trebuie, iar alţii chiar deloc, aşa încât munca, nefiind în folosul lor, ci pentru comunitate, nimic nu va fi bine făcut; de aici o sumă de nemulţumiri, de răspunderi, de acuzaţii reciproce. Cele afirmate de Aristotel sunt perfect adevărate. 

Noi, românii, am avut parte de o asemenea experienţă, bineînţeles exceptând familiile proprii. Însă am trăit cu proprietatea comună şi cu singurul proprietar, care era statul comunist. Şi am văzut cum s-a muncit atunci. O muncă făcută mai mult cu forţa şi prost retribuită. De fapt, era şi o vorbă: „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Iar în agricultură ţăranul muncea mai mult de mântuială, căci rămânea numai cu ce fura. Îmi aduc aminte că părinţii mei s-au trezit la un moment dat cu vreo şase vaci în curte. Iar când mama a participat la o şedinţă de partid – fără să fie membră de partid – s-a ridicat în picioare şi i-a cerut activistului venit de la Piteşti să o scape de vitele din curte, că nu le mai poate ţine. Activistul i-a spus să le dea frunză din pădure, aflând că mama are casa lângă pădure. Atunci, bătrâna mea i-a replicat că vacile nu se ţin cu frunze, că apoi mulge frunze…

Drept urmare, în perioada comunistă, cu o astfel de organizare socială şi a muncii propusă astăzi de o neomarxistă, Oana Bogdan, am ajuns să trăim o imensă revărsare emoţională, de proporţii istorice, încât amintirea ei se vădeşte vie şi e încă prezentă în capul unora dintre noi. Oamenii păstrează în stilul de gândire şi de comportare morală resturi stranii cu rădăcini aflate în anii anteriori, chiar dacă vorbim de secole. Gândiţi-vă ce trebuie să însemne această mare familie – pe care nici măcar comuniştii nu au experimentat-o – formată din grupuri umane?! Sigur, am auzit şi eu că unii trec de la cupluri la grupuri, dar o astfel de mişcare se face de regulă pe ascuns, nu în văzul lumii. La vedere se făcea numai în matriarhat, când copilul îşi cunoştea doar mama, pentru că, aşa, în grup, tata putea fi oricine. În declaraţia Oanei Bogdan se desprinde o nouă psihologie a raporturilor dintre oameni. Imaginaţi-vă plimbarea pe stradă a unor astfel de grupuri familiale, dacă nu cumva se aseamănă cu plimbarea unor haite de lupi sau turme de oi! 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio