Preşedintele Klaus Iohannis a renunţat la politica „pas cu pas” şi a trecut la cea „sfat cu sfat” ori de câte ori are ocazia. Zilele trecute, el ne-a sfătuit să-l alegem pe cel mai gospodar dintre candidaţii la locale, iar dintre partide, pe cele reformate. Politicianul Iohannis a trecut de la promisiunea paşilor la înţelepciunea sfaturilor. În noua sa calitate de preşedinte de ţară, nu mai poate să facă „pas cu pas”, dar poate să dea sfaturi. Or, eu, ca simplu cetăţean, nu aştept sfaturi de la preşedinte, ci acţiune politică. Nu l-am votat să meargă în fiecare weekend la Sibiu, aşa cum mergea şi fostul ministru al Sănătăţii la Cluj-Napoca, în timp ce mureau oamenii pe stadioane, iar bolnavii erau trataţi cu dezinfectanţi diluaţi.

Prin urmare, dacă tot am intrat în Europa, nu ar trebui să fim la fel ca vest-europenii? Dacă s-ar întâmpla în Germania ca dezinfectanţii să fie diluaţi, oare ministrul de resort nu şi-ar da imediat demisia? Sigur că da! Dar la noi? Păi, la noi există libertinaj acolo unde germanii suportă, iar când noi suntem neserioşi, francezii sunt responsabili. Un lucru care ar trece neobservat la noi, la vest-europeni este o adevărată catastrofă. Iată de ce cred că la noi lucrurile grave sunt luate atât de uşor, încât atunci când ceva se întâmplă, se întâmplă româneşte. Acesta este motivul pentru care preşedintele Klaus Iohannis a recurs la sfaturi. Dar pe mine nu mă interesează sfaturile lui, atâta timp cât el joacă tenis la Sibiu în fiecare weekend. Deci, preşedintele procedează mai româneşte decât mi-am imaginat eu vreodată. Aşa am ajuns să ducem o viaţă de abdicări morale, amputări sufleteşti, mizerii crunte, insensibilităţi etice; o viaţă făcută din atenuări blajine şi cu puncte de vedere în funcţie de partidul din care facem parte. Aştept, aşadar, ca aceste înfrângeri colective să-şi aibă momentul lor de răzbunare, care nu poate fi decât cel al alegerilor electorale. Dar şi aceste alegeri trebuie să se organizeze pe necesităţi locale – dacă vorbim despre alegeri locale. Or, ce este liberal la Câmpulung nu poate fi la Piteşti. Ce este liberal la oraş nu poate fi la sat. Ideea aceasta este valabilă şi la pesedişti, pentru că ce este social-democrat la oraş nu poate fi la sat. Acesta este motivul pentru care sfaturile preşedintelui Iohannis nu au căzut bine. Sfaturile lui sunt expresia centralistă a puterii, expresie comunistă.

Pe de altă parte, sfaturile preşedintelui nu au în vedere doctrinele sau ideologiile politice. Or, toată lumea ştie că o politică este de stânga, de centru sau de dreapta, cu variantele lor, dar forma pe care ea a luat-o în prezent este cea a unei politici de interese personale. Drept care, pericolul cel mai mare pentru societatea noastră este ca puterea ei politică să nu fie dată de proporţia voturilor raportată la numărul total al populaţiei, ci de voinţa unui grup oligarhic sau chiar a unei persoane. Atunci democraţia este înlocuită cu demagogia. Este exact riscul care pândeşte societatea noastră mai ales de când se tot vorbeşte de „guvernul meu”. Sigur, democraţia nu se manifestă numai prin mecanismul voturilor cetăţenilor. Ea se manifestă şi în perioadele preelectorale când se organizează partidele politice şi sunt selectaţi candidaţii, precum şi în perioadele postelectorale când cei aleşi trebuie să decidă asupra politicii de urmat. Or, comparativ cu alegerile, puterea care se instalează după acestea este influenţată mult mai mult de interese personale şi de partid decât de voinţa oamenilor.

Astăzi, se poate vedea cel mai bine acest adevăr, pentru că pe guvernanţii tehnocraţi nu i-a ales nimeni, dar ei au ajuns la Palatul Victoria. La guvernare trebuie să ajungă cei care exprimă cât de cât voinţa majorităţii, ceea ce nu e cazul tehnocraţilor. Venirea la putere a tehnocraţilor a fost voinţa preşedintelui Klaus Iohannis. Iar dacă cineva crede că prim-ministrul trebuie să fie persoana pe care şi-o doreşte el, e problema lui, pentru că premierul ar trebui să fie întruchiparea personalizată a voinţei majorităţii, chiar dacă această majoritate s-a impus cu un singur vot în plus. Însă nu toţi politicienii sunt dispuşi să respecte o asemenea regulă democratică. Iată de ce nu poţi să declari că doreşti un guvern al tău, pentru că guvernarea este în responsabilitatea Parlamentului. Şi nici nu poţi să dai sfaturi electorilor cu privire la candidaţi. Este vorba aici despre o încălcare evidentă a Constituţiei.

Prin urmare, politica actuală este o afacere ingrată, pentru că ea se bazează pe ipoteze, pe neprevăzut. Drept care, preşedintele Klaus Iohannis a recurs la sfaturi şi a renunţat la paşi, pentru că politica „pas cu pas” a dus ţara la actuala criză guvernamentală. Aşa am ajuns să trăim în continuare toate simulacrele politice, ca pe nişte zdrenţe păstrate mult după comunism, din lipsa hainelor democratice. Cu un singur lucru am rămas după alegerea lui Klaus Iohannis preşedinte al ţării, lucru pe care l-am aflat de la un rom: „He, de când e Klaus al nostru preşedinte, circulăm şi noi mai liberi prin Germania şi Austria. Toţi romii l-am votat”.

Gheorghe SAVU

Distribuie pe Facebook