Om de cultură, orator desăvârșit, politician abil. Și adversarii îi recunoșteau calitățile celui care a avut în anii post-revoluționari o influență considerabilă asupra conducerii PSD, partid puternic în Argeș, care a dominat scena politică și o face și astăzi.
„Eminența cenușie”
Constantin Nicolescu, Tudor Pendiuc, Florea Costache dar și junii social-democrați în frunte cu deputatul de azi Simona Bucura, îl prețuiau și țineau cont de sfaturile lui Radu Baltazar. O „eminență cenușie” a partidului, veritabil om de stânga care a păstrat până în ultima clipă a vieții noblețea-i proverbială. De altfel făcea parte dintr-o familie respectabilă a vechiului Pitești, unul dintre verii săi ajungând adjunctul guvernatorului Băncii Naționale. Părinții i-au fost intelectuali iar gena s-a păstrat. El însuși s-a evidențiat printr-o cultură vastă, remarcată de toți cei care l-au cunoscut.
Prieten cu Ion Iliescu
Având studii de drept, a fost jurist de profesie dar a excelat și în istorie, artă, jurnalism. Radu Baltazar a condus ani buni Teatrul Al. Davila în calitate de director adjunct dar a făcut și carieră politică. Ajuns în Parlament, senatorul s-a împrietenit cu președintele Ion Iliescu, cel care îi purta o aleasă admirație. Cei doi aveau nu doar afinități politice și intelectuale dar i-a mai legat un motiv care părea o picanterie. Radu Batazar și Ion Iliescu semănau extraordinar de mult fizic! Aceeași statură, același zâmbet, aceleași trăsături ale feței, păreau „gemeni”! A rămas în memoria multora o întâmplare hazlie petrecută în primii ani după 1989.
În rol de…președinte!
Ion Iliescu a venit la Pitești și trebuia să facă o vizită și într-o comună îndepărtată. Cum însă programul i s-a schimbat președintelui și cum nu existau modalitățile de comunicare de astăzi, s-a decis ca senatorul să meargă în localitatea respectivă și să-i lămurească pe săteni că șeful statului va veni cu altă ocazie. Radu Baltazar a avut parte la fața locului de o surpriză de proporții. Sute de simpatizanți veniseră să întâmpine președintele iar în agitația produsă de sosirea mașinii de la Pitești, oamenii nu au mai fost atenți la amănunte. Așa că, în momentul în care a coborât din autoturism, sătenii au crezut că îl au în mijlocul lor pe însuși Ion Iliescu! I-au scandat numele, l-au aplaudat, l-au îmbrățișat cu mult entuziasm. Zadarnic încerca senatorul să le explice că nu e…alesul națiunii, că nimeni nu asculta. A fost nevoit să guste din pâinea și sarea pregătite pentru …prietenul său de la Cotroceni.
„Spaima” Radioului public
Ani la rând venerabilul Radu Baltazar povestea celor dispuși să asculte inedita întâmplare. Timpul trecuse, Ion Iliescu nu mai era șef al statului dar se auzeau la telefon cu prilejul sărbătorilor și la zile aniversare. Deși se retrăsese din prim-planul vieții politice, Radu Baltazar continua să citească și mai ales să scrie diverse analize politico-sociale pe care le publica în ziare de la București. Iubea mult profesia de jurnalist, avea un cult aparte pentru ea și dorința a fost ca pe lespedea mormântului să îi fie dăltuit un singur cuvânt: „jurnalist”! Deși ajuns la vârsta de 80 de ani, fostul senator era activ. Suna la toate concursurile de cultură generală pe care le organiza Radio România Cultural sau Radio România Muzical. Ani la rând a avut această îndeletnicire și devenise „spaima” radioului public. Poștașul se cocoșase tot cărând mereu pachetele voluminoase la domiciliul fostului senator, pe strada Rahovei din Pitești. Premii peste premii: cărți, albume de artă, discuri, reviste culturale.
A vorbit cu…Napoleon!
Deși perfect ancorat în realitate și pragmatic, totuși Radu Baltazar avea și o latură necunoscută opiniei publice. Crede în puterea de a comunica dincolo de mormânt cu cei plecați pe celalalt tărâm. Recunoștea că a practicat spiritismul dar „în joacă”. Învățase „tehnica” din copilăria sa, de la o mătușă care își aduna prietenele în jurul unei mese rotunde și în camera întunecată se țineau de mână invocând sufletele celor dragi. Dar chemau și alți „oaspeți” precum Eminescu sau Titu Maiorescu! Radu Baltazar bun vorbitor de limbă franceză povestea râzând că l-a invitat la o „discuție” pe…Napoleon! Dar împăratul a fost cam tăcut!
I s-a prezis sfârșitul
Extrem de cumpătat, Radu Baltazar își îngrijea sănătatea. Făcea zilnic o plimbare până în Piața Ceair cu aerul omului boem de demult, cu baston și palton negru precum se purtau domnii în perioada interbelică. În fiecare an pleca și în străinătate pentru a vizita muzee și galerii de artă. Se îndrăgostise de Veneția și în vara anului 2018 avea în plan o nouă excursie pentru a se mai plimba o dată cu gondola. Dar…omul propune însă Dumnezeu dispune. Iar într-o zi însorită de martie, în urmă cu patru ani, și-a găsit sfârșitul. Într-un mod de-a dreptul stupid. Unul…prezis! Așa crede iubita lui fiică, Loredana Baltazar, o pianistă renumită cu o carieră excepțională la București. La ultima aniversare a tatălui său a făcut fotografii pe când stăteau cu toții la masă. Pe scaunul de lângă sărbătorit, pe imagini, a văzut o lumină albă precum silueta cuiva învăluit în lumină, cu chip nedeslușit. La vremea aceea nu a dat faptului mare importanță. După ce tragedia s-a întâmplat, fata a deslușit misterul. Pesemne în fotografie, lumina de lângă tatăl ei era îngerul care venise cu o „misiune”.
I-a luat sufletul
La aceeași masă, pe același scaun stăteau bătrânul politician la jumătatea lunii martie în 2018. Mânca. Poate se gândea la ultimele evenimente din țară, poate la tinerețea sa, poate la apa Veneției pe care dorea să plutească în curând. Făcuse deja rezervările. Nu bănuia că nu va mai ajunge niciodată acolo. Mânca, gândea, visa…nimeni nu poate ști ce s-a petrecut. O tuse puternică l-a făcut să se ridice, părea că se sufocă. A reușit să ajungă la baie. Soția sa a crezut că îl jenează bucata de carne pe care poate nu a fărâmițat-o suficient. După câteva minute l-a găsit pe bătrân fără viață. Îngerul învăluit în lumină orbitoare apărut în fotografiile fetei sale, îi luase sufletul.
Nu l-au uitat
Deși împlinise 80 de ani, politicienii argeșeni au fost surprinși de moartea lui Radu Baltazar. Poate tocmai faptul că nu era bolnav, nu a zăcut imobilizat la pat, ba din contră, era într-o formă foarte bună, îi făcea să-l creadă „nemuritor”. Social-democrați de seamă printre care vechii camarazi Constantin Nicolescu, Tudor Pendiuc dar și deputatul Simona Bucura au venit să-l plângă la biserica Sf. Ioan Botezătorul unde a avut loc slujba de înmormântare. Cei care l-au prețuit mai zăbovesc și în prezent deseori la mormântul său din cimitirul Sf. Gheorghe depănând amintiri despre inegalabilul lor prieten, mentor, „tovarăș de luptă” în atâtea campanii electorale pe care le parcurseseră împreună. Cu succes, pentru că social-democrați au câștigat mereu în ultimii 30 de ani primaria Pitești și conducerea Consiliului Județean. Radu Baltazar rămâne un „nume” în urbe chiar și la câțiva ani după dispariția sa fizică. Îl va readuce în atenția opiniei publice fiică sa care va publica o carte de memorii scrisă de iubitul ei tată în care este evocat Pitestiul de altădată. Iar prietenii deseori așează flori si lumânări pe cripta lui, mai ales în luna martie, în care el ne-a părăsit. Dar de murit, se spune că atata timp cât nu este uitat, un om nu moare…
