Clădirea-monument de peste drum de Galeria de Artă a ajuns celebră la Piteşti, iar noi suntem „vinovaţi” că i-am făcut atâta amar de vreme reclamă, fie ea şi negativă. Totuşi, proprietarii nu au mişcat un deget pentru a pune lucrurile la punct şi dacă putem accepta că nu au bani să reabiliteze imobilul, mai greu de digerat este indiferenţa faţă de mediul înconjurător. Curtea s-a transformat într-o veritabilă şerpărie, cu boscheţi cât casa şi gunoaie cât cuprinde. Noaptea, oameni ai străzii aduc aici cartoane pe care să doarmă printre bălării. Problema nu e că se odihnesc sub cerul liber, cât mai ales faptul că îşi fac nevoile lângă trotuar.
Exasperaţi
Mirosul pestilenţial mută nasul trecătorilor, iar vecinii sunt pur şi simplu exasperaţi. Deşi au încercat în fel şi chip să-i convingă pe proprietari să pună mâna pe mătură şi făraş ca să cureţe zona cu pricina, s-au izbit de un zid al nepăsării, motivele invocate fiind „nu locuim aici, nu avem timp, nu ne interesează!”. Nici administraţia locală nu are la dispoziţie, până anul viitor (când impozitul va fi de trei ori mai mare în astfel de situaţii), prea multe instrumente de convingere, în momentul de faţă putând doar să-i „ardă” cu o amendă de până la 400 lei. Această sumă este însă prea mică pentru un deranj atât de mare. Orice trecător poate estima că toaletarea zonei presupune costuri mai ridicate decât cuantumul amenzii. De departe, cel mai nemulţumit de situaţie este domnul Toma, vecin direct cu proprietatea respectivă. Fost cadru didactic, acum pensionar, a ajuns să-şi petreacă timpul făcând potecă la Primărie, la Poliţie şi la DSP. A formulat adrese peste adrese în speranţa că lucrurile vor reintra în normalitate – ceea ce nu s-a întâmplat. Aşa că, de ceva vreme, reclamantul s-a angajat de bunăvoie să cureţe mizeria şi să toaleteze vegetaţia din curtea vecină. Unul dintre proprietari, în loc să intre în pământ de ruşine că a ajuns să-i facă altcineva ordine în ogradă, s-a „ofuscat”, întrebându-l pe octogenar „de ce îl intersează atât de mult cum arată curtea altuia?”.
„Doamnă, în primul rând stau aici la o aruncătură de băţ şi nu suport această mizerie lângă casa mea. Apoi, curtea dumneavoastră e cu deschidere la bulevard, nu în vreo fundătură dintr-un sat părăsit…” – i-ar fi răspuns cetăţeanul. Şi pe bună dreptate, oare cine ar suporta o asemenea privelişte zi de zi? Că până şi nouă ni s-a acrit în cele trei-patru deplasări de anul acesta.
