Sergiu Rizescu a vorbit despre trecutul de coşmar, dar şi despre dezamăgirile prezentului
Simpozionul internaţional despre „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură” aduce an de an în prim plan poveşti cutremurătoare. Foştii deţinuţi politici care au supravieţuit ororilor din temniţa comunistă vorbesc astăzi cu dezinvoltură despre lucruri pentru care, în anii ’50, erai condamnat la torturi ce le întreceau pe cele din epoca medievală. Anul acesta, unul dintre foştii deţinuţi politici care ne-a împărtăşit chinurile din acea perioadă, dar şi dezamăgirile din prezent, a fost Sergiu Rizescu, preşedintele AFDPR Argeş.
Doi mari criminali
„Acest judeţ a dat figuri emblematice precum Armand Călinescu, de ce nu şi Antonescu, de ce nu şi Mihalache, dar a dat şi doi călăi: generalul Pleşiţă şi colonelul Enoiu – mari criminali! A fost condamnat comunismul formal, dar legea lustraţiei nu a trecut. Regretatul George Şerban a iniţiat legea lustraţiei. A murit George Şerban şi, împreună cu Stanca, colegul meu, am reluat legea. Nu s-a putut. S-a votat acum trei ani, dar Curtea Constituţională a spus că… nu e constituţională. Păi, nu e constituţională pentru că acolo sunt comunişti” – a spus Sergiu Rizescu.
„Ancheta” comunistă
„Nu se studiază istoria la noi? Nu se vrea să se studieze. De ce să nu se studieze istoria recentă? S-a venit acum cu judecata lui Vişinescu şi Ficior? Păi, mulţi dintre ei sunt duşi de mult pe lumea cealaltă. La Închisoarea Piteşti eram înfometaţi, bătuţi, l-am avut coleg şi pe Eugen Olteanu. Era frig, ţineai genunchii la gură şi cu mâinile îţi frecai picioarele. Apoi, la Securitate, pe bulevard, unde este acum Hotel «Victoria», erau beciurile. La 12 noaptea, începea «ancheta». Venea gardianul şi spunea «Hai, că a venit lăptăreasa!». Îţi punea nişte ochelari, traversai curtea şi ajungeai la anchetă: cald, muzică italiană… Dar când începea ancheta, te băteau să spui ce n-ai făcut, pentru că lor li se puneau stele pe umăr. M-a ferit Dumnezeu de reeducare, dar înfometare a fost. Ce trist poate să fie când tatăl tău este arestat şi află de fiul lui la Canal că este întemniţat şi el0!” – a continuat fostul deţinut politic.
Cea mai frumoasă zi
„Cea mai frumoasă zi din detenţie a fost pe 14 iunie 1954, când am fost scos din celulă, dus în faţă cu o echipă de doi ofiţeri şi au vrut să mă facă informator. Că au nevoie de noi, că suntem tineri. Nu am semnat actele! A fost cea mai frumoasă zi când m-am întors în celulă: eram liber, deşi eram închis. Ştiţi, m-am bucurat mai mult şi decât atunci când m-am întors acasă, iar părinţii mă aşteptau şi mama a spus: „Gheorghiţă, ne-a venit şi băiatul!” Nu e mai frumos decât să fii frumos pe dinăuntru şi să ai demnitate!”
„Suntem periferizaţi”
„Să ştiţi că acum suntem periferizaţi. Am făcut în decembrie o adresă către Patriarhie să ne primească. Ce ne-a răspuns Preafericitul: ne primeşte în 2017 şi să spunem cu ce problemă. Am aflat acest răspuns de la o emisiune TV. După două săptămâni, am fost invitat nu la Patriarhie, ci la o biserică din Bucureşti. Cum este posibil ca noi, care am fost în închisori şi făceam cu limba în gură semnul crucii, să nu ne primească? Un alt exemplu: în curtea Bisericii «Sfânta Vineri» am făcut o cruce pentru preotul paroh Postelnicescu, care a murit în închisoare. Ce credeţi? Protopopul nu ne-a dat voie să scriem ce vrem noi. Deci, iată cum stau lucrurile! Câţi înalţi prelaţi, atunci când s-au dărâmat biserici, s-au dus în faţa buldozerelor? Noi am stat, tineri fiind, în romantismul nostru, cu gândul, cu sufletul, să ne apărăm ţara şi credinţa.”
Povestea nu se termină
Aşa cum am menţionat, simpozionul are loc anual din mai multe motive. 1. Încă sunt o mulţime de poveşti cutremurătoare necunoscute de opinia publică. 2. Este necesară o asemenea acţiune pentru ca asemenea orori să nu se mai întâmple niciodată. 3. După cum Sergiu Rizescu subliniază, foştii deţinuţi politici care au supravieţuit sunt astăzi „periferizaţi” de instituţiile statului.
George OLTEANU
