Am celebrat pe 23 noiembrie, ”Ziua Economistului” și ”Ziua Profesorului de Economie”, marcând astfel peste 180 de ani de la deschiderea primului curs universitar de ”Economie politică” din țara noastră. Întreg parcursul meu profesional este legat de școala românească de economie și asta îmi dă motive în plus de sărbătoare și de reflecție.
Am încă vie memoria excepționalilor profesori de economie pe care i-am avut și care înțelegeau în sensul profund principiile micro- și macroeconomiei, ipotezele, conceptele și raționamentele. De-a lungul timpului, în mod evident, știința economică și economia ca realitate cotidiană au evoluat, fără însă ca principiile fundamentale să fie alterate. Ceea ce cred însă că s-a schimbat mult este modul în care societatea românească îi privește astăzi pe profesioniști și le dă tribună și spațiu de manifestare.
Uitându-mă în jur, lumea pare plină de așa-ziși economiști, care mai de care mai vocali, mai atotștiutori și mai dispuși să dea lecții de economie. Ce e mai rău este că ajungem, de multe ori, să testăm modele economice pe întreaga populație, fără minime analize de impact – nu doar în plan bugetar, ci mai ales în planul efectelor directe și indirecte în economie. Asta se traduce, mai departe, în pierderi, contracție economică, neîncredere.
Am convingerea fermă că noi, ca societate, putem face mai mult pentru ca vocea autenticilor specialiști în economie să se facă auzită. Lăsând amatorismul economic să se manifeste fără niciun filtru și să dicteze agenda publică, riscăm să facem un enorm rău României de mâine! A ne face un obicei din a-i consulta pe cei care chiar înțeleg cum funcționează economia – asta e ceea ce trebuie să facem și ceea ce eu personal susțin cu convingere în toate forurile de decizie din care fac parte!
Felicitări și respect profesorilor de economie și economiștilor adevărați!
