Revenim la proiectul staţiunii de schi de la Moliviş, o investiţie ratată, în urma căreia trebuie returnaţi Uniunii Europene 400.000 euro. Zilele trecute, am fost din nou în zonă şi – parcă în ciuda declaraţiilor optimite potrivit cărora lucrările de amenajare vor fi reluate – am constatat că totul se surpă…
Paragină
Deşi în bună măsură componentele telegondolei au fost aduse din Austria încă de astă-toamnă, locul unde trebuia amenajată pârtia de schi este în paragină. Vă reamintim că DNA a intrat pe fir, fiind vizate persoanele care au blocat acest proiect. Fostul manager de proiect, Constantin Dârzan, care şi-a dat demisia la 4 noiembrie 2015, îşi motiva atunci gestul prin lipsa asumării de către asociaţii ADI Moliviş a cauzelor întârzierii implementării proiectului: lipsa banilor pentru cofinanţare, blocajul artificial în efectuarea plăţilor către asociaţie, lipsa capacităţii tehnice, administrative şi financiare a executantului de lucrări.
S-a surpat drumul, pârtia o ia la vale
În condiţiile în care vremea ar permite desfăşurarea lucrărilor la pârtie, la Moliviş este o linişte mormântală. Nu sunt oameni, nu sunt utilaje, nu e nicio activitate în zonă. Mai mult, ploile din ultima vreme, dublate de lipsa activităţii, au dus la deteriorarea ultimei porţiuni de drum, de acces la baza pârtiei. Acest tronson a fost pur şi simplu rupt de apele venite de pe versant, fiind nevoie de o intervenţie serioasă pentru recondiţionarea sa. Dacă acest aspect poate fi remediat într-o perioadă relativ scurtă de timp, mari probleme vor fi la remedierea pârtiei propriu-zise. Lipsa pădurii a dus la formarea unor adevărate „tranşee” de-a lungul acesteia, apa lăsând urme adânci. Dacă nu se intervine curând, nu ar fi de mirare ca întregi porţiuni de versant să alunece la vale, cu pârtie cu tot. La poalele acesteia, acolo unde cu mai bine de un an se stabilise baza pentru utilaje, curtea este goală, fără vreun semn de activitate. Doar vreo două-trei componente ale unui pilon de telegondolă, probabil mutate acolo de la Căpăţâneni în toamna anului trecut, când vremea încă permitea accesul. În rest, în zonă nu pot fi văzute decât semne ale exploatării pădurii, drumul de la Moliviş şi până la Poienile Vâlsanului fiind plin de stive de lemne, dar şi de resturi de materiale şi foarte mult pământ şi noroi adus de utilajele care trag buştenii în drum.
Alo, se aude?
Noua conducere a Consiliului Judeţean Argeş ar trebui să se implice serios în finalizarea acestui proiect, pârtia de la Moliviş fiind, una peste alta, o investiţie care ţine de imaginea şi puterea economică a judeţului, şi nu de ambiţiile personale ale vreunei părţi implicate în această „afacere”. Ca să nu mai vorbim despre banii cheltuiţi până acum sau despre împrumuturile de zeci de milioane de lei făcute de primăriile implicate, împrumuturi care au îndatorat comunităţile locale respective pentru zeci de ani de aici înainte.
Flavius PETRESCU