De curând, am fost cooptat într-o comisie medicală, alături de doi confraţi, medici de boli interne. Se scotea la concurs la Spitalul Militar Piteşti un post de medic specialist.
Concurenta, o tânără abia trecută de treizeci de ani, proaspăt absolventă a rezidenţiatului de cinci ani în boli interne, cu privirea unei căprioare speriate încolţită de trei lupi şi un gonac (secretarul comisiei), s-a prezentat sugrumată de emoţie.
A fost invitată să extragă dintr-o cutie ce conţinea peste o sută de bilete cu tematică de medic specialist zece bilete. A făcut-o cu mâna tremurândă. După ce li s-a dat citire, au fost semnate de concurenţă şi medicii din comisie, care au alcătuit un număr de zece întrebări derivate din cele extrase. Candidatei i s-au oferit trei ore pentru răspunsul în scris, în condiţii de izolare într-o cameră supravegheată şi fără nicio sursă de inspiraţie. S-a procedat apoi la corectarea lucrării, cu materialul didactic pe masă, pentru alcătuirea punctajului.
Pentru promovarea probei scrise, erau necesare cel puţin şaizeci de puncte din o sută posibile. Lucrarea doctoriţei, cu notări între 6 şi 10, a adunat 82 de puncte. Procedura scrisă de concurs s-a suprapus ca dificultate şi cu probele scrise ale concursurilor de medic specialist de pe vremea concursurilor naţionale ce se ţineau înainte de descentralizarea survenită în urmă cu zece ani. În sistemul medical civil, la concursurile care se ţin în exclusivitate la sediul unităţilor sanitare, se trece peste proba scrisă, direct la proba clinică, în faţa unei comisii alcătuite ad hoc din „medici ai casei”.
A urmat o probă clinică pe care concurenta, care prinsese curaj după cucerirea redutei la proba scrisă, a trecut-o cu dezinvoltură, cu o examinare şi prezentare a bolnavului ales de comisie, ca la primariatul de pe vremuri.
La plecare, i-am felicitat din inimă pe colegii internişti ai spitalului pentru „achiziţia” făcută. Cu siguranţă, tânăra doctoriţă va aduce un plus de autentică valoare secţiei de Boli Interne a Spitalului Militar din Piteşti. Iată că se poate şi aşa. Dacă se vrea, desigur, şi… nu primează interese de „casă” sau de „partid”.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
