În ultimii ani, în România s-a produs o fisură puternică între stat şi mediul privat. Fie numai dacă ne gândim la salariile care parcă au luat-o razna (în sus) la stat, în vreme ce mediul privat e sufocat de o fiscalitate excesivă, şi tot ne dăm seama de discrepanţele uriaşe din societate. Partidele politice nu au făcut decât să adâncească prăpastia, în condiţiile în care ar trebui asigurată o armonie între cele două componente ale României reale…
Pro-stat
PSD, principalul partid de stânga din România, s-a axat în programul său de guvernare pe aspecte care i-au conferit statului un rol determinant. De la intervenţia în economie prin stabilirea arbitrară a salariului minim, suprataxarea contractelor de muncă part-time şi până la înfiinţarea Cooperaţiei „Unirea” pentru promovarea produselor autohtone, de la mărirea salariilor şi pensiilor la niveluri care i-au făcut pe „privaţi invidioşi”, la scăderea TVA şi a impozitului pe venitul global, de la centralizarea excesivă a deciziei în sistemul educaţional şi de sănătate până la înfiinţarea de agenţii peste agenţii care să controleze totul – toate acestea au avut ca miză principală crearea unui electorat bugetofag care, însă, s-a văzut că la alegerile europarlamentare din mai 2019 nu a marşat pe propunerile PSD, spre uimirea celor ce acum anunţă că noile guvernări vor dori să taie pensiile şi salariile.
Prin noi înşine
Pe fondul rezultatelor de la europarlamentare, dar mai ales a trădărilor politice de tot soiul („la noi nu mai sunt politicieni de stânga sau de dreapta, ci de… sens giratoriu!”, spunea ieri un hâtru referindu-se la interesele politicienilor de azi), Guvernul Dăncilă a fost demis. Ieri, PNL a propus un premier – Ludovic Orban – şi un Guvern liberal, dar şi un program diferit ca viziune de cel al social-democraţilor. De această dată se cade, însă, în extrema cealaltă. Probabil mizând pe vechea sintagmă „prin noi înşine”, liberalii vor ca statul să fie aproape scos din ecuaţie, să aibă un rol minimal. Auzim de creşterea contribuţiilor la pensiile private în detrimentul celei de stat, de privatizarea serviciilor medicale, ba chiar şi şcolare pe alocuri, de piaţă liberă la energie şi eliminarea subvenţiilor pentru energie termică pentru cetăţeni etc. O debalansare totală, aşadar, când de o parte, când de alta, cu consecinţe care ne costă pe toţi, în fond!
Echilibru
Or, ar trebui să fie clar că e nevoie de un echilibru. Nici prea la stânga, nici prea la dreapta. Un exemplu de dezechilibru major este legat de legile fondului funciar.
Politica de dreapta a mizat pe „restitutio in integrum”, adică restituirea proprietăţilor în integralitate şi pe vechiul amplasament, ajungându-se astfel la o gravă bulversare a sistemului. Şi acum sunt zeci de procese în Argeş care au pe rol speţe privind fondul funciar! Şi acum stăm în loc cu proiecte de infrastructură din cauza principiului „proprietatea e sfântă”. În tot acest timp, fostele state comuniste au aplicat un alt sistem de retrocedare a proprietăţilor, păstrând anumite proporţii şi rezerve de stat, ceea ce, de exemplu, a permis şi o mult mai accelerată dezvoltare a infrastructurii decât la noi.
Aşadar, e nevoie de echilibru şi predictibilitate, de un fir roşu care să… guverneze toate guvernele şi partidele în interesul naţional. Dar, nu-i aşa, e nevoie pentru asta de politicieni, nu de politruci, şi tare ne e teamă că a doua categorie menţionată e mult mai numeroasă decât prima!
5 Comentarii
Anonim
Cât de nedreaptă este analiza de mai sus când vine vorba de politica economică a PSD, deşi e singura politică, după 1989, care a încercat (timid, e drept) să nu „ucidă” omul/lucrătorul/muncitorul/ adică pe cel care (singurul , în mod direct/efectiv ) produce „plusvaloarea” adică partea de valoare în plus peste totalul costurilor/cheltuielilor materiale + cu forța de muncă ! Altfel spus , PSD prin politica lui economică a încercat să împiedice Capitalul/capitalismul să-şi însuşească doar „în folos personal” întreaga plusvaloare şi s-o transforme pe de-a întrgul în PROFIT al capitalistului şiobligând STATUL să ia pt. INVESTIȚII, sub formă de impzite multiple/de tot felul/ şi tot mai mari/sume/… numai din venitul celui care produce Plusvaloarea (prin munca lui materială/fizică şi intelectuală) ! …Dar această ANALIZĂ ştiințifică a fost întreprinsă de economişti geniali de 2două sute de ani încoace ! Concluzia lor a fost şi este că „liberalismul” si-a epuizat de un secol potențialul de progres economic ! Numai la noi, nişte şarlatani politici care îşi spun „liberali”, dar habar n-au ce vorbesc, vor Puterea absolută (economică & politică) şi „să omoare” chiar pe cei care produc plusvaloarea (prin înfometare ; batjocură ; exploatarea „la sânge”- a celor mulți/”prostimea” prin „lovituri de fortă” în interesul Capitalului transnațional, clamând către popor/”prostime”că le va fi din ce în ce mai rău ,…dar în mod „DEMOCRATIC”!
Anonim
Mă şi miram ca site-ul ARGEŞUL să vrea cu adevărat o DEZBATERE de idei între cititorii săi pe tema extrem de SERIOASĂ şi generoasă pusă …în atenție/discuție de articolul acesta (excelent) semnat de Val Nicolau ! Domnule George Olteanu, nu e „fair” față de cititori şi nici colegial față de ziarist că „ați îngropat”…de urgență acest articol (care are şi un comentariu foarte. BUN), în favoarea unor ştiri „în PRIM plan” despre tot felul de întâmplări şi fapte abominabile (violuri, incesturi, tâlhării, accidente etc.) DOAR de dragul …cui si a ce (!?) pe care le țineți postate în primele 10…”cu săptămâna”(ba le şi reluați !)…Sigur, e „politică dvs. editorială, dar care parcă, acum, ar fi …a altora! Sper să greşesc eu , în acest comentariu !
George Olteanu
Știrile din secțiunea de sus a site-ului (Știri de top), ca și restul, sunt înlocuite nu de indicatorul obligatoriu „Valoare” (care este subiectivă din comentarii și din ce spun unii și alții), ci de indicatorul „noutate”. Dacă articolul este într-adevăr „valoros” (obiectiv, există niște măsurători de impact, audiență, timp petrecut de cititor în pagină ș.a.m.d.) atunci el va apărea automat în categoria „Cele mai citite”. Ca să simplific problema și să înțelegeți: nu apare acolo, nu e chiar cel mai bun articol. Poate fi bun, cum spuneți dvs., dar nu suficient.
Anonim
Domnule Olteanu, nu la „valoarea” de moment , măsurată prin indicatori prestabiliți si obiectivi din punct de vedere al „audienței” , care , orice am spune, e (audiența) „ad hoc”/”hic et nunc”(„aici şi acum”) şi e un scop economic-financiar (f. Important) de care trebuie să țină seama orice publicație care se autofinanțează, ci mă refeream şi la „obligația” ,mai mult morală, a oricărei publicații (deci şi site) de a-şi „educa” propriul „public”, tot timpul, spre ceea ce „redacția” consideră că este „valoros”/important şi pe termen mediu şi lung („strategie axiologică”, aş spune eu, nu doar „tactică”…ad hoc…de market/ing) !
Dacă articolul respectiv nu e perceput imediat ca valoros/”plăcut”etc. de către „public”, publicul trebuie şi… „ajutat”, inclusiv prin „politica editorială”, care trebuie să facă şi…”educație axiologică” pe toate planurile , inclusiv cultural şi ştiințific (măcar atât cât se poate)! Dar , pe această temă aş/am avea multe „de spus”, inclusiv „de gustibus”! Cu prietenie, „Anonim”-ul
George Olteanu
Este o idee bună de care aș vrea să țin cont pe viitor. Anume ideea de a înființa o categorie „Alegerea editorilor” sau ceva de genul, unde să apară articole pentru educarea audienței, cum spuneți