Mulţime impreionantă de credincioşi în urmă cu câteva zile la biserica Mavrodolu din centrul Piteştiului. Sfântul lăcaş de cult se află sub ocrotirea Sf. Spiridon şi, în mod tradional, în ziua prăznuirii sale, mulţi oameni vin să se roage sfântului grabnic ajutător în necazuri şi mare făcător de minuni. În mijlocul soborului de preoţi s-a aflat părintele Caliopie, consilier eparhial. Arhimandritul a rostit în finalul slujbei o predică memorabilă care a mers la sufletul auditoriului. Dar monahul a făcut şi o afirmaţie uimitoare, referindu-se la o ideea vehiculată în ultima vreme în anumite medii, desfiinţarea proprietăţilor!
„Dumnezeu ne cheamă. Să-i răspundem!”
Părintele Caliopie a vorbit despre Evanghelia zilei şi pilda „Celor poftiţi la cină”. Preotul a explicat-o dreptcredincioşilor: „Aici apare chemarea pe care Dumneze o face permanent pentru oamenii pe care i-a creat, chemare care presupune participarea la un eveniment. În pildă se vorbeşte despre o cină. Aşadar pentru a putea fi în comuniune cu Dumnezeu trebuie să avem o pregătire necesară, dar în acelaşi timp trebuie să avem şi bunăvoinţa de a veni la cină, să răspundem la chemare. Ni se spune despre un om care voia să cheme la cină pe prietenii lui şi întâlneşte trei tipuri de scuze din partea celor invitaţi. Şi se trezeşte cu masa pregătită, dar care era fără cei cărora el s-a adresat. Ei nu au răspuns la chemare. Unul dintre ei a spus că şi-a luat o ţarină şi trebuie să meargă să o vadă, altul că şi-a luat o pereche de boi şi trebuie să îi încerce, iar al treilea că şi-a luat femeie şi nu poate să participe la cina respectivă. Sunt motive de întristare pentru gazdă. Dar caută alte soluţii. Le-a găsit, îşi trimite oamenii să meargă în afara casei şi să găsească neputincioşi, şchiopi, orbi, pe oamenii situaţi într-o categorie socială defavorizată, să-i aducă pe toţi aceştia la masa pe care el o pregătise. Se face aşa cum a dorit, mai rămân locuri goale şi cere să fie aduşi toţi trecătorii la masa lui. O pildă pe care Mântuitorul Hristos ne-o propune spre meditaţie. Iată înţelesurile: cei care au fost invitaţi şi au fost informaţi din timp sunt cei proveniţi din rândul Poporului ales, oameni preţuiţi în faţa acestui stăpân. Au fost pregătiţi dintru început pentru venirea lui Mesia, dar nu au fost vrednici să răspundă unei astfel de chemări. Ei L-au tratat ca pe un tâlhar şi L-au răstignit. Ei au fost excluşi de la masa Stăpânului pentru faptul că au refuzat să vină, pentru motive închipuite, nu temeinice, nu vor gusta, nu vor participa la Cina pregătită pentru ei. Şi vor avea parte de bunătăţile acestei Cine aceia care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi răspund imediat, la primul semnal. Să fim şi noi cei de azi dintre cei răspundem cu repeziciune! Fie că suntem în postura de oameni care avem toate cele necesare sau suntem neajutoraţi. Ceea ce contează este disponibilitatea şi bunăvoinţa noastră de a fi împreună cu Dumnezeu.”
Ateii au o şansă
Arhimanditul a continuat: „Noi avem o credinţă pe care trebuie să o împărtăşim tuturor! Să fim deschişi către dialog, către comuniune chiar cu oamenii care nouă ni se pare că ar avea atitudini nepotrivite. Pot fi atei, pot fi oameni care să Îl nege pe Dumnezeu sau să lupte chiar împotriva Lui, dar şi ei au şansa de a-L cunoaşte pe El, iar noi avem datoria de a ne comporta aşa cum se comportă Dumnezeu, să interacţionăm şi să primim pe toţi cei care pot, într-un viitor apropiat să devină meseni la masa lui Dumnezeu, la care El îi aşteaptă. Cu condiţia să nu renunţăm la crezul nostru, să nu ne ştirbim din credinţa noastră, ortodoxă, din contră, noi să devenim dominanţi, să arătăm tot timpul adevărul care trebuie să iasă la suprafaţă. Ca o altă tâlcuire la pilda Cinei la care ne cheamă Hristos, arătăm că scuzele pe care le-au invocat cei care au refuzat participarea nu se susţin.”
Pământul să nu ne împiedice!
Apoi părintele Caliopie a vorbit pe larg despre virtuţile şi credinţa sfântului prăznuit: „Sf. Spiridon a contrazis toate scuzele invocate de cei care au respins chemarea, invitaţia la Cină. Iată, Sf. Spiridon a fost căsătorit, a avut o familie şi o responsabilitate. În timpul căsniciei a avut dorinţa de a-L sluji pe Dumnezeu! Încă din copilărie, Sf. Spiridon a fost iubitor de Dumnezeu. Şi avem multe alte exemple de oameni căsătoriţi care nu au refuzat şi nu refuză nici azi chemările din partea lui Dumnezeu. Sf. Ierarh Spiridon a fost păstor de animale. Înainte de a deveni ierarh a avut această preocupare. A crescut animale şi după ce a devenit păstor de suflete. Vorbim despre o împletire fericită între preocupările lumeşti şi cele duhovniceşti. Şi-a îndeplinit şi misiunea extrem de benefică oamenilor. Sunt bine cunoscute minunile săvârşite de el. Întorcându-ne la pilda despre Cina celor chemaţi, revin la motivul celui care nu a participat la masă pentru că îşi cumpărase o ţarină, îşi mărise posesia. Într-un viitor… se vorbeşte despre eliminarea proprietăţilor! Se doreşte ca toţi să revenim la forma aceea pe care mulţi dintre noi am trăit-o pe vremea comunismului când niciunul nu eram proprietarii vreunui bun, se doreşte să se revină la starea aceea. Nu înţeleg de ce, dar dacă se va întâmpla, vom fi nevoiţi să trecem şi prin asta. Legătura Sf. Spiridon cu pământul o vedem atunci când la un Sinod, nevoit să explice felul în care funcţionează Sf. Treime, sfântul a luat o cărămidă în mână şi cu ajutorul lui Dumnezeu a demonstrat: că focul care a ars pământul s-a ridicat spre cer, apa care a frământat pământul a curs, iar pământul a rămas în mâna lui, exemplificând dogma Sfintei Treimi. Niciodată pământul nu trebuie să împiedice pe cineva în conlucrarea cu Dumnezeu. Din contră, pământul poate să constribuie la a-L lăuda pe Dumnezeu! El l-a creat. Dumnezeu l-a cultivat şi îl trece prin stări atât de surprinzătoare, frumos rânduite. Dacă avem disponibilitatea să admirăm frumuseţea naturii prin dărnicia pământului.”
Să ne cercetăm!
Ne aflăm în perioada Postului Crăciunului, premergătoare Naşterii Domnului. Ocazie potrivită pentru ca arhimandritul să adreseze câteva sfaturi în condiţiile în care mulţi dintre semenii noştri nu sunt interesaţi de cele sfinte. Părintele Caliopie afirmă: „Orice zi, chiar şi cea de astăzi poate să devină un moment al vieţii nostre în care ne hotărâm să nu Îl mai refuzăm, să nu Îl mai amânăm pe Dumnezeu sub diverse motive. Doar aşa vom găsi binele şi sprijinul necesar. Sf. Ap. Pavel ne învaţă cum trebuie să răspundem Domnului. Astăzi Cina la care suntem chemaţi are forma Sfintei Liturghii unde ni se serveşte Trupul şi Sângele Domnului. Dar să fim vrednici să le primim. Nu doar mâncând fasole în loc de carne, nu făcând lucruri formale. Postul pe care îl clamăm este doar un mijloc pentru a slăbi cele trupeşti pentru a nu mai zburda spre diverse plăceri menite să îl ducă pe om în păcat. Oricine se va împărtăşi trebuie mai întâi să se cerceteze pe sine, după cum îndeamnă Sf. Ap. Pavel. Jertfa lui Hristos să o avem mereu în minte şi să o pomenim mereu. El s-a jertfit nevinovat fiind. Şi acesta a fost darul Lui pentru noi! Dacă avem în minte că Iisus s-a sacrificat pentru păcatele noastre, să vestim asta! Şi prin faptele noastre şi prin vorbele noastre să aducem un semen pe calea cea bună! Să fim atenţi la calitatea de misionar pe care o avem fiecare. Şi Sf. Ap. Pavel spune că omul trebuie să se cerceteze pe sine! Să ne facem introspecţie! Să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri analizându-ne propria persoană! Să înţelegem că mai întâi vasul nostru să fie curăţit, spălat pe interior ca mai apoi el să devină binefăcător, faptele noastre bune să influenţeze pe alţii…”
Darurile parohiei
În finalul cuvântului său de învăţătură, arhimandritul a dat sfaturi practice legate de modul de a posti, subliniind că adevăratul post trebuie să fie alegerea personală cu convingere desăvârşită că „postul este un medicament care tămăduieşte şi nimeni să nu se abţină de la mâncare doar pentru că scrie în calendar, pentru că spune preotul, că aşa face bunica sau nu există altfel de hrană în casă decât de post.” Dreptcredincioşii, bucurându-se de calendarele primite în dar din partea parohiei, au plecat spre casele lor, luminaţi de cuvântul arhimandritului şi lăudând pe Dumnezeu căruia i se cuvine slavă.
