Nicoleta Geambaşu are 25 de ani, a studiat „Ingineria mediului”, este pasionată de modă şi vrea să realizeze proiectul „Un alt fel de Outlet”. Proaspăt licenţiată, tânăra a fost marcată de o experienţă la locul de muncă pe care şi-l dorise atât de mult. Încercările, speranţele, dar şi o adâncă dezamăgire au făcut-o să-şi amintească de unul dintre profesorii din facultate. Povestea ei, dar şi scrisoarea adresată profesorului le puteţi citi în cele ce urmează…
Speranţe după facultate…
„Stimate domn profesor, am plăcuta onoare să vă prezint noul meu concept «un alt fel de Outlet» care se adresează tututor categoriilor de vârstă, greutate sau gen. Vin cu această propunere în urma unei discuţii avute azi cu o doamnă foarte amabilă (îmi pare rău că nu i-am reţinut numele) în urma solicitării mele de colaborare cu Poşta Română. Aceasta m-a întrebat de studiile mele şi aşa am ajuns să ne dăm seama că sunteţi o cunoştinţă comună. Mi-am amintit cu drag de cursurile de Management pe care ni le predaţi cu atâta dedicare. Din păcate, am ajuns la vorbele dumneavoastră, când ne spuneaţi, de atâtea ori, că responsabilul de Mediu va fi pus în nişte situaţii destul de greu de suportat.
Am început să lucrez, la două luni de la terminarea facultăţii, ca inginer de mediu la o firmă de consultanţă din Piteşti. Nimic de zis despre oameni, m-au ajutat din toate punctele de vedere, pentru a învăţa tot ce înseamnă proiecte. Doar că salariul lăsa de dorit: 1.200 lei. Am înţeles şi asta, nu este o firmă foarte mare. Apoi, pentru a strânge bani (este aproape imposibil să trăim cu un asemenea salariu, chiar şi singuri, mai ales dacă avem de plătit şi o chirie), am decis să mă angajez în paralel la o altă firmă. Aici, am fost pusă la un loc cu muncitorii de rând, fiind muncitor necalificat. Asta nu a fost o problemă, am muncit, iubeam ceea ce făceam, simţeam cu adevărat că fac ceva bun. Aveam şi multe avantaje, lucram pe schimburi, asta însemnând timp liber mai mult, aveam şi două zile libere; dacă veneam suplimentar, îmi creştea salariul”.
„Norocul meu”
„Aveam transport asigurat, lucram într-un mediu curat, aveam scaune pe care puteam sta în timp ce lucram la asamblarea pieselor şi o grămadă de fete (lucram doar cu femei) care mă adorau, sentimentul fiind reciproc. Toate lucrurile mergeau foarte bine, eram mulţumită de salariu, dar lipsea ceva. Întotdeauna ştii că te afli pe drumul greşit doar în momentul în care ţi se întâmplă ceva. La mine a fost un accident de maşină, şoferul a fost atent două secunde la telefon şi a intrat într-o balustradă, nu foarte înaltă, de beton. Norocul meu divin a fost că am insistat să port centura de siguranţă, deşi am fost luată în râs. Nu am păţit nimic, dar maşina s-a făcut praf. Când am ieşit din maşină, în faţa mea erau multe cruci cu lumânări aprinse! Am crezut că totul s-a terminat. Două secunde… Atât a durat totul.”
„Plecam noaptea, veneam noaptea”
„După această întâmplare şi după ce mi-am revenit din şoc, mi-am dat seama că nu merg pe drumul cel bun şi m-am dus la director (la trei luni de la momentul angajării). L-am rugat foarte frumos să-mi dea şansa unui post mai bun. A fost de acord, am fost angajată pe funcţia de asistent manager în urma unui interviu bine pus la punct (profesionişti, nimic de zis), dar, doar de faţadă, nefăcând modificările legale în contract. Nu am zis nimic, am acceptat şi mi-am văzut de treaba mea în continuare; deşi era normal, dacă nu se schimbă salariul, măcar să se schimbe funcţia. Toate lucrurile au mers foarte bine, eram încântată de noul meu loc de muncă, eram respectată de managerul tehnic şi de cel general (profesionalism în adevăratul sens al cuvântului), dar subalternii mei mă vedeau ca pe un pericol şi încercau să mă denigreze cu orice ocazie. Am trecut şi peste aceste aspecte, evitam conflictele şi încercam să le fiu prietenă. Nu mi-a reuşit, imaginea mea a ajuns la cel mai jos nivel, doar pentru că lucram cu bărbaţi. Mi-am văzut de treabă, iarăşi. În ultimele două luni de contract, şi-au dat demisia trei oameni cu vechime de la birouri, şeful meu a avut un accident de motocicletă şi, bineînţeles, cineva trebuia să facă treaba! Acel cineva eram eu. Aceiaşi bani, aceeaşi funcţie de muncitor necalificat, 16 ore pe zi… Plecam noaptea, veneam noaptea, ca să pot termina totul în timp util. Am făcut faţă cu succes în acest stil o lună. Totul era la zi. Eram fericită că fac şi ce am învăţat.”
„Munca mea a fost batjocorită”
„La o lună, m-am prezentat fericită în biroul directorului, pentru a-i propune să începem demersurile pentru ISO 14001. Nu a acceptat nimic, mi-a zis că ei nu sunt Uzină şi să nu exagerez. Cu lacrimi în ochi, am ieşit din birou, pe uşa care trecea prin biroul managerului, cu o doamnă mereu foarte bine îmbrăcată şi cu ţipetele la ea. M-a jignit, spunându-mi că ea nu semnează niciun referat. Erau preţuri eronate băgate de ea în sistem, în baza cărora eu am făcut facturile. Normal, clienţii au fost nemulţumiţi. Directorul nu a avut nicio reacţie. Am plecat, cu lacrimi în ochi, m-am dus jos, la mine în birou şi mi-am scris singură demisia din motive personale. M-am reîntors în biroul său şi l-am implorat, cu lacrimi în ochi, să o semneze! Părea mirat, m-a întrebat: «Ce s-a mai întâmplat?» În urmă cu doar 5 minute asistase la scenă… Am luat semnătura şi am plecat să o înregistrez. Mai aveam cinci zile până la expirarea contractului, mi-am continuat treaba cum o făceam şi înainte. Mă doare enorm că toată munca mea de patru ani din facultate a fost batjocorită în nouă luni de contract.”
„În căutarea unui nou început”
„Am depus Cv-uri pentru un nou loc de muncă, peste tot, în apropiere şi online, nimic. Linişte totală. De aceea, am decis să trasform o pasiune mai veche într-o afacere. Sunteţi primul om căruia îi trimit povestea. Urmează publicarea în ziarul «Argeşul», în cadrul unei pagini de tineret. Am făcut acest lucru, pentru că încă mă afectează totul. Şi ceva bun în asta: chiar aţi reprezentat modelul meu. Datorită dumneavoastră, am învăţat să spun NU. Nu o să vă pot mulţumi niciodată, domnule profesor!”
Cu stimă,
Nicoleta GEAMBAŞU
28 Comentarii
Robert
Felicitari Nicoleta. Daca sti bine o limba straina, pleaca din tara !
Anonim
Bună, Robert! Din fericire stiu mai multe limbi străine, este o pasiune de-a mea. Nu am fost niciodată pe nicăieri, nici în vacanțe. Nu-mi doresc să plec. Voi continua să încerc aici, la mine acasă. Si voi reuși! Mult succes și tie!
Nicoleta Geambasu
Te rog, asculta!
ION
În general în România munca cinstită nu este apreciată şi este plătită nu prost ci foarte prost.
Oamenii cinstiţi sunt consideraţi proşti de către angajator (fie el privat sau de Stat) şi bineânţeles că mai devreme sau mai târziu apare şi umilinţa la locul de muncă, precum şi hărţuirea la locul de muncă.
Pentru oamenii cinstiţi şi făr de PCR (pile cunoştinţe şi relaţii) sunt două variante:
– varianta de a pleca din ţară, variantă care este cea mai bună.
– varianta de a rămâne în ţară pe muncă multă, plătită prost + îndurarea umilinţelor la care eşti supus de toţi hoţii şi analfabeţii funcţionali (fie ei din privat sau de la Stat) cu funcţii de conducere.
Din păcate varianta a 2 este cea mai proastă. Această variantă a ales-o şi Eminescu şi n- ajuns bine.
În schimb Brâncuşi, s.a, nu au plecat de prea mult bine trăit în România (ci tot mulţumită cozilor de topor din Sistem), în schimb atât munca acestuia a fost apreciată în străinătăţurile pe unde a ajuns.
Întodeauna românului cinstit i- a fost mai bine în altă parte de cât în ţara lui.
Faptul că dumnavoastră îi mulţumiţi unui profesor este foarte bine.
Din păcate şi mare parte din angajaţii sistemului de educaţie se confruntă cu realitatea cruntă, cu umilirea şi hărţuirea la locul de muncă, cu ameninţări, etc.
Puţinele cadre didactice care mai au curajul să spună copiiilor realitatea cruntă sunt pe cale de dispariţie.
Realitatea este „P.C.R”, dacă le ai eşti de al sistemului, nu le ai eşti în afara sistemului şi suporţi consecinţele.
Ca lecţie de viaţă adevărată este necesar a se studia istoria tuturor marilor români care nu au reuşit să se afirme în România (din cauza cozilor de topor şi a hoţilor analfabeţi de la conducere), dar străinătatea i- a apreciat şi le+a oferit locul pe care- l meritau.
Ce se întâmplă astăzi în România s- a întâmplat şi acum 50 ani, 100 ani, etc.. Istoria se repetă.
Nicoleta Geambasu
Domnule Ion. Observ că aveţi cunostiinţe vaste despre istorie şi nu numai. Ideea acestui articol este de a pune în gardă viitorii licenţiaţi, masteranzi etc. să mai coboare un pic ,,pretenţiile” de salarii mari, eu aveam colegi care visau la un salariu de 5000 lei fără pic de experienţă. Unii din ei au reuşit. Vă pot spune sigur că nu pe domeniul lor şi anume, ingineri de mediu. Cum au reuşit nu mă priveşte. Nici pe mine, nici pe alţii. Dacă istoria s-a scris aşa cum s-a scris…. asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm doar pentru că aşa a fost atunci. Eu sunt un om curat, am muncit de mică. Acum am şi ajutor. Asta e ce contează. Am făcut o facultate din pasiune, nu pentru că m-a pus mama sau tata. Pentru fiecare proiect în parte, am pierdut nopţi. Mi-am meritat acel loc la fără taxă, nu am copiat ca să-l obţin. Că profesorii sunt batjocoriţi…. libertatea, domnule. Asta aţi vrut, luaţi democraţie de peste 20 de ani! Credeţi-mă pe cuvânt, studenţi cu adevărat pasionaţi sunt puţini! Prea puţini….
ION
România se află în rahatul în care este, tocmai pentru faptul că ceea ce trăim nu se numeşte democraţie. Nefiind nici comunism nici democraţie este cum e ma rău.
Toţi borfaşii, hoţii, escrocii, şi analfabeţii au ajuns politicieni ;i au preluat conducerea instituţiilor .
Dacă vă uitaţi în Parlament 95 % din ei nu ştiu ce au votat, dar ridică mâinile precum maimuţele.
Faptul că românul s- a învăţat să muncească pe nimic a fost un lucru dăunător.
Atât statul cât şi patronul au văzut că dacă merge treaba de ce nu.
Vorba ceea de la piaţă, nu este prost cine cere, ci cel care dă.
Doamnă, credeţi că dintr-un salariu de 1250 lei/lună poţi să plăteşti chiria, să mănânci, şi să- ţi mai ajungă banii şi pentru îmbracat, (că dacă ai şi vre- un copil nu- ţi mai trebuie nimic) ?
Numai un patron sau politician care nu a muncit în viaţa lui nu ştie să aprecieze valoarea banului şi i se pare că proştii trebuie să se descurce cu 1250 lei/ lună.
Eu, după 20 de ani vechime studii superioare, muncesc pe 1700 lei- luna (cu supliment de umilinţă), în timp ce femeia de servici de la primărie are 2500 lei, femeia de servici de la Parlament are şi pensie specială, etc. Drept urmare la ce sunt bune studiile superioare- făcute pe cinstite, pentru a muri de foame?
Apreciez pe cei care sunt în stare să pună în practică proverbul „De cât să muncesc pe degeaba, mai bine stau degeaba”.
Din muncă cinstită în România, nu ai decât o şansă „nici nu mori dar nici nu trăieşti”
Privitor la istorie, istoria din cărţile avizate de MEN nu redau realitatea acelor momente, ele sunt în mare parte (90%) falsificate. De altfel, şi MEN nu este decât un parazit care trăieşte pe spinarea acelora care muncesc pe sume de nimic.
Nicoleta Geambasu
Domnule, după cum am scris, ca să supravieţuiesc singură, fără copii, mi-au trebuit două locuri de muncă. Sunt de acord cu dvs. privind acest aspect. Dar sunteţi de acord ca un proaspăt absolvent sau femeia de serviciu să i-a un salariu aşa de mare? Pe ce? Că săracii (unii, nu toţi) nu ştiu nici să folosească Ms Office. Un salariu decent pentru un absolvent, peste 2000 lei la început, apoi să crească cu timpul. Doamne fereşte nu am zis niciodată că ar trebui să muncim pe 1200 lei. Dar, ca individ dacă nu ştii nimic, ce să îţi ofere angajatorul??? Spune, omule. Eu am facut stagii de practică pe timpul facultăţii, nu am stat degeaba. Dumneavoastră lucraţi pe salariul acela mizer. Îmi pare rău să aud asta. Sunt profund dezamăgită şi tot respectul din partea mea că aţi rezistat. Eu nu am putut. Îmi pare rău. Îmi pare rău că Istoria e modificată. De asta nici nu o citesc. Nu îmi pasă. Are parte de respectul meu doar oamenii pe care îi văd eu. Cu care vorbesc. Oameni ca dvs.! Vă doresc toate cele bune, domnule Ion! Sper să fiţi apreciat aşa cum meritaţi.
Anonim
În Parlament şi nu numai avem indivizi care nu ştiu să scrie, nu ştiu să bage ştecherul de la calculator în priză, în schimb cer ajutor de la subalterni să le pună filme xxx, şi nu se revoltă nimeni la ce salarii imense primesc (chiar şi sume de peste 200 milioane pe lună), başca afacerile pe care le fac de pe scaunele pe care stau.
Exemple de Argeş avem o grămadă , Valeca, mitralieră, Drăghici, + o grămadă de şefi de instituţii.
Concluzia: nu degeaba a fugit Brâncuşi. Acum ca şi atunci structura Statului este plină de mafioţi bine organizaţi şi nu ai ce să le faci.
Nicoleta Geambasu
Nu incercati sa duceti discutia in Politica. Ca orice loc de munca, ei isi fac treaba. Nu ma intereseaza alte detalii. Nu ma intereseaza ce alege oricine sa faca cu viata sa. Multumesc pentru intelegere.
Anonim
Să fim serioşi, treaba cu două, trei sau mai multe locuri de muncă în acelaşi timp este numai pentru politicieni.
După 8 ore de muncă adevărată nu mai eşti în stare să mai efectuezi alte 16- 20 ore la alt păatron în aceeaşi zi. Standardele române şi străine în domeniul Securităţii şi sănătăţii în muncă şi nu numai au stabilit clar aceste lucruri.
„…De altfel, toţi politicienii desfăşoară activităţi bine remunerate la Stat câte 26- 27 ore pe zi.
Păi, dacă musiu profesor Manu preşedintele Consiliului Judeţean a reuşit să mărească durata unei zile de 24 ore (8 ore la Consiliul Judetean, 6- 8 ore la morgă, 4-6 ore la Facultate, etc.) la peste 26 ore de muncă pe zi, de ce inspectorii politicieni nu şi- ar permite astfel de acţiuni?
Reprezentativ în acest sens sunt anii şcolari 2014-2015, 2015- 2016 , s.a când doamna Neagu a depăşit recordul având în afară de norma de la ISJ. şi ore suplimentare în peste 3 scoli + bineânţeles inspecţii la ore în afara celor 24 ore din cele câte are ziua.
Nu este de neglijat nici politicianul profesor Valeca, etc.
Se pare că a dat o boală grea şi gravă printre profesorii care au ajuns politicieni.
Toţi politicienii „profesori” au descoperit că pot fura de la Stat, dilatând enorm durata unei zile.”
Nicoleta Geambasu
Adica puneti sub semnul intrebarii ceea ce am trait eu. Bun. Nicio problema.
Nicoleta Geambasu
Ascultati. Multumesc.
Anonim
În România, realitatea este aproape întotdeauna alta decât teoria.
Nu degeaba se spune că teoria ca teoria, dar practica ne omoară.
Realitatea este că totul pleacă de la politică.
Nu degeaba se spune că politica este curvă.
Cunoaşteţi vreun patron care nu este politician, sau care dacă nu a cotizat, a rezistat în timp.
Să fim serioşi, de multe ori realitatea este alta decât ceea ce se vede la televizor.
Din păcate, am avut ocazia să intru în contact cu mai multe sisteme, inclusiv cu cel de justiţie. Credeţi că justiţia română este ruptă de politică. Şi justiţia ca şi politica este o c…, dai banul câştigi nu dai banul pierzi.
Corupţia nu a inventat- o omul simplu de pe stradă, ci doar sistemul – sistemele create de politicieni.
Nicoleta Geambasu
Va rog ascultati!
Anonim
Îmi pare rău, eu unul nu respect conducătorii şi politica.
Mă uit în jur şi văd ce au făcut politica şi conducătorii mult iubiţi.
Dacă cineva doreşte să mulţumească politicienilor, este treaba lui, eventual poate să înceapă cu „mitralieră”, şi să termine cu ultimul lipitor de afişe.
Pe mine politica mă scârbeşte (fie ea de stânga, centru dreapta sau alte direcţii plan paralele).
Am avut ocazia să fiu student în Bucureşti atât înainte de 13- 14 iunie 1990 cât şi după, şi să văd cu ochii mei de ce sunt în stare politicienii şi serviciile de informaţii (inclusiv cum la ordin şi- au incendiat propriile maşini).
De asemenea am avut ocazia să văd pe viu tot în Bucureşti lovitura de stat din decembrie 89 (dată tot de câţiva membrii de partid doritori de putere în colaborare cu serviciile).
Faptul că- i apăraţi pe politicieni (nimeni nu s- a înscris în vre-un partid ca să facă bine altuia, ci doar ca să obţină foloase necuvenite pentru sine) mă lasă cu un gust amar.
Dacă doriţi daţi dumneavoastră exemplu de politician de Argeş -care consideraţi că nu este escroc şi hoţ, iar eu am să mă străduiesc să vă ofer probe că vă înşelaţi.
Apropo, ştiţi cum se ocupă posturile în sistemul de educaţie (fie el universitar sau preuniversitar)?
De asemenea nu- mi plac înregistrările audio şi video, deja îmi miroase a politică.
Este adevărat că este bine să te pui rău cu politicienii, serrviciile de informaţii corupte, dar pentru cine crede în dreptate trebuie să treacă peste această frică de repercursiuni …
Nicoleta Geambasu
Din nou mesajul meu nu este inteles. Domnule sau doamna, va rog mai ascultati inca o data. Daca era vorba de orice altceva: profesori, corporatisti etc. aveam aceeasi atitudine. REPET: Este doar un loc de munca. Ce fac ei nu ma priveste pe mine. Daca fac ceva rau, vor plati. Daca nu… habar nu am.
Anonim
Rectific În loc de
„Este adevărat că este bine să te pui rău cu politicienii,…”
se va citi
„Este adevărat că nu este bine să te pui rău cu politicienii,…”
Nicoleta Geambasu
Ha ha. Nu imi pasa. Sincer. Iarasi mesajul meu a fost inteles gresit. Dar mai explic, nu e problema. Domnule sau doamna, dovediti ca e asa inainte sa faceti aceste afirmatii. Dovediti ca eu am orice legatura cu politica si eu imi scot palaria in fata dvs.
Nicoleta Geambasu
Si inca ceva: Identitatea dvs.? De ce Anonim? Ma intreb si eu asa… ca fapt divers.
Anonim
Faptul pentru politicieni „Este doar un loc de munca. Ce fac ei nu ma priveste pe mine. Daca fac ceva rau, vor plati. „, este doar o lozincă făr de acoperire.
„Ce fac ei nu ma priveste pe mine”, nu trebuie să ne mire de ce am ajuns unde am ajuns. Sau de ce Argeşul este recunoscut ca fiind pe primul loc la corupţie şi pentru atrocităţi inclusiv înainte de 89.
„Daca fac ceva rau, vor plati.” trebuie specificat că niciun politician nu a plătit pentru că a făcut rău. Dacă vreun politician a păţit vreodată ceva , a fost că nu şi- a achitat „comisionul” faţă de terţi.
M- aţi convins nu vă interesează dreptatea şi nu doriţi să luptaţi pentru ea.
Faptul că nu am înţeles, poate este adevărat, de 28 ani mă chinui să înţeleg, dar în prostia mea nici astăzi nu- mi vine să cred cum a fost jefuită ţara şi cetăţenii.
Privitor la identitate, nu e bine să fi prea curios …. Identitatea oricum este cunoscută.
Mircea Barbuceanu
Nicoleta, iti multumesc foarte mult pentru articol, mesaj si pentru aprecieri. Astfel de „flori” pe care le primim de la studenti sau absolventi ne fac sa lacrimam si sa ne simtim impliniti in munca noastra al carei scop – putini il mai stiu… – este acela de a face EDUCATIE: daca am reusit sa inspiram studentii care ne-au trecut prin fata, daca am reusit sa devenim modele pentru ei, inseamna ca nu am trait degeaba.
Tie, personal, iti doresc ca munca sa ti se implineasca. Odata cu aceasta, asa cum v-am urat si cand ati absolvit, sper sa ti se implineasca si viata, sa iti construiesti o familie sanataoasa si numeroasa, in care sa imbatranesti frumos.
Generatiei tale… Ei bine. generatiei tale ii cer sa ne ierte! Cu toate ca, asa cum bine stii din vremea cand erai studenta, eu am luptat cu hotii si tradatorii, nu am reusit sa impiedic ca o mana de ticalosi sa va lase fara tara si fara viitor. Poate generatia ta, urmand invataturile unor profesori ca mine, va reusi sa o recastige, va reusi ca macar nepotilor nostri sa le dea o sansa la o viata demna pe aceste meleaguri, si nu aiurea…
Nicoleta Geambasu
Domnule profesor, va multumesc! Atat. Restul e poveste. Veti vedea.
Anonim
Sistemul de educaţie nu face faţă realităţii şi nu este în stare să nască elite care să se opună corupţiei, falsului, minciunii, escrocheriei, şarlataniei, etc.
De ce nu poate face faţă, este simplu de explicat, în sistemul de educaţie a pătruns corupţia de la cap la coadă, angajări pe pile şi relaţii, prime ş.a. tot pe pile şi relaţii, etc.
Diplomele se eliberează fără să mai aibă acoperire.
Avem absolvenţi de facultate care primesc diplome şi ei nu ştiu unde este facultatea, nu ştiu cum arată profesorii la faţă, etc.
Da, şi absolvenţii aceştia ocupă primii posturile (inclusiv pe cele de la Stat) pe salarii frumoase (4000- 5000 lei ca prim salariu)- avem nenumărate exemple în Argeş.
În schimb, cei care şi- au tocit coatele îngroaşă rândurile şomerilor, spunându-li- se că sunt incapabili şi incompetenţi .
Aceasta este realitatea şi nu alta.
Nicoleta Geambasu
Of, Doame! M-ati lasat fara cuvinte, domnule. Nu mai pot sa comentez. Si sveti si o varsta… Perspectiva, domnule. Perspectiva.
Anonim
Perspectivă în România nu există.
România de a lungul timpului şi- a dovedit competenţa şi capacitatea de a fi pe primul loc din coadă la venit/ pe cap de locuitor, la nivel de trai, etc.
Pe primul loc la corupţie, etc.
Şi întradevăr un loc doi binemeritat la ţările cu cetăţeni fugiţi din propria ţară. (Primul loc îl ocupă Siria unde se aude că ar fi război.) Din păcate din punctul meu de vedere România stă mai prost decât Siria, pentru că în România este un război intern de lungă durată împotriva omului de rând, fapt care va distruge naţia română.
Deci, speranţa a murit.
Perspectiva în România pentru omul cinstit nu mai există.
Nicoleta Geambasu
Off… Vreau sa va spun ca m-am nascut in ’92. Sunt optimista. Imi place sa am incredere. Nu mi-e frica. Si cand spun ca m-am nascut in 92, aviz amatorilor! Nu sunt eu vinovata pt. ce se intampla in tara! Doamne, am doar 25 de ani…
Cicerone Marinescu
Nicoleta, nu uita; viata este o succesiune de incercari, este o cruce pe care o ducem in functie de calitatile si darurile pe care le avem, fiecare incercare este o lectie de viata si ar fi bine sa invatam ceva din fiecare incercare, succesul este corelarea dintre deciziile luate si calitatiile si darurile cu care suntem si ne dotam, mult succes in continuare.
Nicoleta Geambasu
Domnule profesor, va multumesc! Asemenea si dumneavoastra!