Şcoala românească dă zilnic faliment, inclusiv de Ziua Copilului. Cauza este, între multe altele, lipsa alocărilor bugetare Educaţiei. Lucrurile trebuiau să ajungă aici. Statul nu-şi vrea poporul cultivat. Se va ajunge şi mai rău, pentru că toată lumea fuge de munca fizică şi se înghesuie în facultăţi. E o tendinţă legitimă şi îmbucurătoare din punct de vedere teoretic. Dar viaţa mai cere şi muncă. Învăţând de mici a munci, putem învăţa a trăi şi fără grăunţele guvernanţilor. Iar dacă în sistemul nostru de educaţie şcolile profesionale cam lipsesc, explicaţia de aici trebuie să plece. Toţi vrem să fim procurori, doctori, preoţi etc. Aşa s-a ajuns ca sistemul de educaţie să nu fie altceva decât pepiniera carieriştilor şi papugiilor care se ridică pe cadavre. Astfel că, în condiţiile actuale, nu se mai face selecţia valorilor, ne lipsesc criteriile acestei selecţii.
De fapt, singurul criteriu de valoare a ajuns să fie banul. Dacă ai bani, faci orice şcoală doreşti. Nu mai contează dacă ai sau nu vocaţie. Importantă este diploma. Şi se crede că un absolvent cu diplomă nu are nevoie de morală. În şcolile noastre se învaţă stilul general de viaţă; adică acela de a te descurca. Însă şcoala trebuie să mai dea şi altceva, anume pregătire şi viaţă morală. Aici este răspunderea pedagogilor. Or, pedagogii se află astăzi în stradă pentru a-şi cere drepturile salariale. Ajunşi la discreţia unui primar sau a altuia, care, în dispreţul legii, nu le decontează naveta, nu respectă hotărârile judecătoreşti, profesorii îşi strigă în stradă disperarea. Am cunoscut primari ai unor localităţi argeşene care vorbeau numai cu dispreţ faţă de profesori. De exemplu, un fost primar de comună, pe care ANI l-a găsit incompatibil, a „absolvit” gimnaziul la o stână în munţi. Apoi, ajutat fiind de actualul sistem de educaţie atât de corupt, primarul nostru analfabet este astăzi deţinătorul unei nesperate diplome universitare private. Acest primar nu le-a decontat niciodată profesorilor navetişti biletele de transport. El avea o judecată simplă, dar destul de eficientă, considerând că, fiind din alte localităţi, profesorii navetişti nu-l vor vota niciodată.
Prin urmare, şcoala românească se găseşte de Ziua Copilului în plin faliment. Este o şcoală atât de neliniştitoare, divizată de atâtea tendinţe contrarii, în care mocnesc atâtea crize viitoare. Pe de altă parte, şcoala însăşi îşi are cozile ei de topor. Este vorba despre unii directori şi inspectori, care nu fac altceva decât să-i umilească pe profesori. Am un coleg care a suportat tot felul de umilinţe din partea fostului director al unei şcoli din nordul judeţului. Altul a suportat aceleaşi umilinţe la o şcoală din sudul judeţului. Şi ca ei sunt mulţi alţi profesori. Or, Ziua Copilului ar trebui să aibă o semnificaţie aparte, pentru că ea este debutul devenirii umane din perspectiva timpului calendaristic. Este vorba despre un debut care, fără să fie o dată ce simbolizează o împlinire umană, este însă preambulul afectiv al oricărei împliniri viitoare.
Semnificaţia acestei sărbători este amplificată şi de transformările pe care le cunoaşte natura, în sensul că, de 1 iunie, aceasta îşi intră cu totul în drepturi. Floarea începe să fie înlocuită de bobul fructului, aşa cum în copil se înfiripă semnul adultului. Drept care, debutul devenirii umane este ziua de 1 iunie a fiecărui an, când copilul acţionează ca şi cum ar fi nemuritor. Este ceea ce vrea să ne transmită, de exemplu, basmul „Tinereţe fără bătrâneţe”. Basmul acesta a fost invocat de către Nicolae Titulescu când a cerut Guvernului României să decreteze 1 iunie drept Ziua Copilului, aşa cum era deja în întreaga Europă civilizată.
Iată cum Ziua Copilului a fost preluată, din motive laice, de lumea basmului, dar astăzi ea a trecut, din motive de sărăcie, în lumea străzii şi a frământărilor politice. Cauza principală a acestei treceri, cred eu, rezidă din politicianismul strâmt şi demagog în care a căzut astăzi şcoala. Or, lupta împotriva corupţiei nu trebuie să se facă numai cu DNA, ci, în primul rând, de şcoală. Educaţia anti-corupţie nu trebuie făcută cu sunetul cătuşelor, ci cu curriculum şcolar. Însă ce efect mulţumitor vor avea lecţiile de morală sau de cultură civică ale unui biet profesor de la o şcoală oarecare când, în numele educaţiei, acest profesor abia îşi duce traiul zilnic din cauza mizeriei de salariu? Cum îl pregătim pe elevul nostru pentru o viaţă cinstită şi demnă în condiţiile în care societatea îi promovează pe cei care au reuşit prin mijloace necinstite? Acestea sunt întrebări al căror răspuns este uşor de dat, dar ceea ce vreau eu să spun este că omul nu se naşte corupt, ci educaţia îl face aşa. Educaţia îl determină să fie corupt. Sau, mai bine zis, lipsa acesteia. Astfel nici nu s-ar explica de ce oamenii corupţi prezintă aceeaşi psihologie, aceleaşi idei fixe, acelaşi dispreţ pentru o societate curată, acelaşi spirit de îmbogăţire rapidă. Şi aceasta nu numai când vorbim despre oameni de o moralitate îndoielnică, dar chiar când e vorba despre cei cu o pregătire intelectuală superioară. Aşadar, aşa cum este educaţia este şi societatea; ele nu pot coexista în condiţiile unor tendinţe opuse, dar se pot influenţa una pe alta. Ceea ce în zilele noastre este destul de evident.
Gheorghe SAVU
14 Comentarii
IONEL
Sistemul politic din România îşi doreşte un sistem de educaţie cât mai prost. Pentru politician este mult mai simplu să manipuleze un om fără educaţie decât unul cu educaţie. Şi cum tot ce mişcă prin Minister şi Inspectorate are culoare politică este normal ca educaţia şă lase de dorit (din punct de vedere practic, că la teorie cine este mai bun decât politicianul gargaragiu).
Particularizând pentru judeţul Argeş, se poate spune că suntem fruntea la dezastrul din educaţie.
TILICA
Atâta timp cât directorii de şcoli refuză să pună în executare sentinţe judecătoreşti, ne spune totul despre educaţie.
Oare ce educaţie se face în şcolile din Argeş?
Ce pot educabilii să înveţe din faptul că directorii de şcoli refuză să execute sentinţe judecătoreşti?
Răspunsul este simplu, educabilii înţeleg încă de mici că legea poate fi încălcată fără să răspunzi, singura condiţie fiind să fi şmecher, cotizant la partid şi … (pe scurt să faci parte din MAFIE).
Drept urmare elevii nu mai au drag de învăţătură, că vorba ceea cine învată este umilit şi moare de foame în România.
Oare ce ar trebui să le spună un cadru didactic (umilit de sistem) elevilor?
Să le spună adevărul (că fiind cinstit nu ajungi nicăieri), sau să-i mintă (învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi)?
În cazul în care profesorul îi va minţii pe copii cu „învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi”, va fi crezut sau se va face de râs în faţa copiilor? Oare minciuna în cauză este sau nu păcat din punct de vedere religios?
Valentin
Nu am facut niciodata legatura dintre lipsa apetentei noastre pentru munca cu absenta scolilor profesionale din sistemul nostru de invatamant
Valentin
Acum am inteles!
Sabin
Profesorii au prea multe pretentii
Samir
Sunt de acord cu Sabin. Mai e putin si intra in vacanta timp de trei luni. Pai, tot sa traiesti
RADU
SUNT DE ACORD CU PROFESORII II SUSTIN
Puiu
Nu este deloc uşor să citeşti un asemenea editorial ,când eşti părinte sau bunic, mai ales că autorul face o analiză sensibilă atât din punct de vedere social cât şi din punct de vedere psihologic. Nu întâmplător a legat Ziua Copilului de un sistem de Educaţie falimentar. Am totuşi o mulţumire; încă nu s-a trecut la separarea copiilor şi a zilelor lor aniversare. Cum ar fi fost să avem Ziua Copilului şi Ziua Beizadelei? Nu m-ar fi mirat, pentru că astăzi diferenţa între copii începe din pântecele mamei. Da ,nu mint! Am asistat şi eu la discuţii între viitoarele mămici şi am rămas siderat cum îşi aleg ele doctorii cu care vor naşte, care vor fi onorariile pentru aducerea pe lume a micuţului, dacă şi-au făcut sau nu 3D…Urmează etalarea trusoului şi a cărucioarelor pentru copii, încep să apară lănţişoarele din aur la mânuţele şi picioruşele bebeluşilor ca semn al dragostei ce le-o poartă „mămăica” sau „tătăicu”. De unde au învăţat? De la ei, copiii mari, lipsiţi de copilărie, care astăzi sunt fericiţi că şi-au găsit jucăriile şi au ajuns şefi. Dintre ei provin acei directori şi inspectori care îşi bat joc de colegii lor. Sunt cei care au făcut bani şi integraţi politic si-au cumpărat diplome, iar astăzi copiii lor îşi fac studiile în străinătate ca să se întoarcă în calitate de şefi ai copiilor noştri. Dar cu bani nu poţi cumpăra caracterul şi cei şapte ani de acasă. Nu le ai pe astea, nimic nu ai! Să ne rugăm la Dumnezeu să ocrotească familiile care luptă în continuare ca şi copiii lor să preia obiceiurile şi meşteşugurile, care îi învaţă pe copiii lor să muncească cinstit, amintindu-le de fiecare dată că munca şlefuieşte caracterul omului. Un copil provenit dintr-o asemenea familie, nu va arunca niciodată „şcoala în stradă”.
Dora
Are dreptate domnul Puiu, cum sunt parintii, sunt si copii, unii parinti sunt needucati.
ILIE
Domnul Sabin- Samir are dreptate, profesorii cer prea multe.
Cum este posibil ca un cadrul didactic, dupa ce este platit cu salariul de paznic (o mare parte dintre cadrele didactice) să indrazneasca sa ceara decontarea navetei de la conducatorii preaiubiti, primar (cu meserie de baza cioban, salariul de 4- 5 ori cat un cadru didactic în afară de parandărătul fără număr), director de şcoală (numiti politic, cu educatie mai puţină, că la aşa funcţie nu este necesar, salariul cel putin dublu cât al cadrului didactic, în afară de parandărăt), etc.
A venit momentul ca profesorilor să nu li se mai dea salariul, ci doar să le fie tăiate bilete la intrare, că doar vin la şcoală de dragul de a fi călcaţi în picioare, pe post de preş pentru politicienii mai sus menţionaţi.
De asemenea este o curată nesimţire pentru profesori că îndrăznesc să stea în concedii 2 luni cu buzunarele goale.
Bravo lor primarilor, directorilor de şcoli, inspectorilor şi în general politicienilor, că de şpăgăreala pe care o fac în cursul anului îşi permit vacanţe lungi şi dese peste hotare, maşini pe măsură şi curvăsăreală din plin.
Domnule Sabin – Samir ori eşti primar ori directror, sau inspector frustat că vre- un profesor nu a executat ordinele de pe plantaţia pe care o conduci, sau eventual nu ţi-ai făcut planul la şpăgăreală.
Vorba ceea cum să dai salarii şi bani de sentinţe la profesori, atâta timp cât din aceste fonduri nu se pot obţine bani de parandărăt.
Oare Samir- Sabin se regăsesc printre cei 40 de primari hoţi în frunte cu Ali Baba de România (Nicolescu) sub acoperişul lui Mircea Drăghici?
diogene
Are dreptate. Tzara te vrea prost, o vita care isi plateste impozitele si apoi se duce de buna- voie la spital exact cum se duce vita la sacrificare la abator fara sa comenteze. Si in spitale poti sa mori linistit, sistemul medical vegheaza pentru tine.
Victor Viorel
Ca fost profesor le plang de mila colegilor mei
MARIANA
Şi la Şcoala Lereşti, avem un popă Maria Robert, care a fost director 7 ani cu comportament deviant, (de la înjurături ca la uşa cortului, urlete, ţipete, până la ameninţări cu moartea).
La acest moment individul în loc să- şi facă orele pentru care primeşte bani, desfăşoară activităţi la biserică în interes personal.
Se impune de urgenţă ca Arhiepiscopia Argesului si Muscelului să ne comunice motivele pentru care se acceptă tacit de către Biserică astfel de fapte imorale şi ilicite, fără să se ia nicio măsură.
Se impune de urgenţă ca I.S.J. Argeş să ne comunice motivele pentru care se acceptă salarizarea acestuia pentru activităţi care nu au legătură cu şcoala
Este inadmisibil ca Sistemul de Educaţie să achite salariul unor astfel de indivizi pentru munca prestată în Biserică şi nu la şcoală.
ICA
Ar cam fi timpul ca educaţia să se mute şi în stradă.
Sunt foarte mulţi tineri absolvenţi de teologie, care nu – şi găsesc loc de muncă.
O mare parte din locurile de muncă din sistemul de educaţie sunt ocupate artificial de către aşa zişi profesori de religie care sunt şi popi.
În Judeţul Argeş sunt peste 30 de aşa zişi profesori de religie care sunt la Biserică în timpul orelor.
Oare aceşti preoţi nu se gândesc că ar trebui să lase şi pe sărmanii lor colegi şomeri absolvenţi de teologie să mănânce o pâine.
Oare şpaga dată la ocuparea unei parohii include şi post în învăţământ.
Oare de ce nu se sesizează nimeni, că popii în cauză nu au suflet şi nu au ce căuta nici la catedră nici la biserică.