# Profesorii continuă să-i „educe” pe elevi la fast-food
Agitaţie ieri, în jurul orei 10,30, în zona centrală a Piteştiului, unde zeci de elevi erau încolonaţi pe trotuarul de lângă Poşta Veche, spre hotelul „Argeş”.
Copiii aşteptau la coadă să intre la fast-food-ul KFC. Veniseră de la Bascov, de la Şcoala „Virgil Calotescu”, în cadrul programului „Şcoala altfel”, fiind bucuroşi nevoie mare, atât ei, cât şi unele cadre didactice care îi însoţeau.
Ani la rând, ziarul nostru a scris despre faptul că sute de copii frecventează astfel de fast-food-uri în timpul unor programe şcolare şi nimeni din conducerea Inspectoratului Şcolar Argeş nu le-a sugerat măcar profesorilor să renunţe la astfel de metode. Până la urmă, ţine şi de capacitatea fiecărui cadru didactic de a organiza activităţi deosebite pentru elevii lor, dar mai ţine şi de părinţii care sunt de acord cu astfel de ieşiri…
„Învăţare prin experienţă”
La debutul acestui proiect, mai marii învăţământului românesc au conceput şi un ghid despre „Şcoala altfel”, unde scrie că acest program „contribuie la dezvoltarea competenţei de învăţare şi a abilităţilor socio-emoţionale în rândul copiilor preşcolari/ elevilor. …prin includerea activităţilor educative: … transdisciplinare; … experienţiale/ de învăţare prin experienţă; … proiectate în parteneriat cu elevi, părinţi, instituţii, organizaţii non-guvernamentale şi/sau agenţi economici; …inovatoare pentru contextul în care sunt derulate; … bazate pe constatările unor cercetări şi bune practici recente din domeniul educaţional.
După încheierea programului: copiii şi tinerii vor învăţa mai eficient şi îşi vor folosi mai bine abilităţile socio-emoţionale; profesorii vor folosi pe tot parcursul anului şcolar activităţile/ metodele testate în «Şcoala altfel» care s-au dovedit eficiente.
Colectivul didactic va colabora mai bine în rezolvarea sarcinilor şi provocărilor zilnice; părinţii şi membrii comunităţii vor simţi satisfacţia propriei contribuţii la educaţia copiilor şi tinerilor. (…) pentru că programul «Şcoala altfel»: valorizează soluţiile practice, dezvoltate de profesori; vine în completarea experienţelor de învăţare pe discipline; răspunde intereselor copiilor preşcolari/ elevilor; e un proiect de echipă: director, cadre didactice, consilier educativ, învăţători, diriginţi, reprezentanţi ai elevilor şi părinţilor etc; mobilizează părinţii şi comunitatea; se bazează pe profesionalismul directorilor şi cadrelor didactice”.
Suntem curioşi, atât în calitate de jurnalişti, dar mai ale în calitate de părinţi, cum vor reuşi cadrele didactice de la Şcoala “Virgil Calotescu” din Bascov, după o vizită la KFC, să contribuie la dezvoltarea competenţei de învăţare şi a abilităţilor socio-emoţionale în rândul elevilor.
Despre o misiune nobilă
Nu toţi dascălii procedează la fel. Vrem să credem că aceste cazuri sunt izolate şi în acest sens vă prezentăm punctul de vedere al unui cadru didactic despre „Şcoala altfel”, exprimat în „Tribuna învăţământului”, revistă naţională de educaţie şi cultură.
„Cred că s-ar impune instituirea unei săptămâni altfel şi pentru o parte deloc neînsemnată a părinţilor, mai ales aceia care, confiscaţi de grija traiului zilnic sau, mai mult, absorbiţi de accesul rapid la prosperitate, neglijează, chiar ignoră deliberat sau inconştient educaţia propriilor copii. Oare un telefon mai scump sau o maşină mai puternică sunt capabile să înlocuiască dialogul autentic, înţelegerea, grija sinceră şi atenţia caldă, afectuoasă faţă de propriul vlăstar?
Asumarea verbului «a avea» poate oare să compenseze satisfăcător verbul «a fi», fără a produce seisme şi deformări de personalitate, răsfrânte iremediabil asupra verbului esenţial «a deveni»? Într-o astfel de săptămână ar trebui să redescoperim responsabilităţile pe care le implică profesia de părinte, să conştientizăm că a fi părinte nu este deloc un dat, ci o îndeletnicire nobilă, o misiune care ne situează, prin rolul pe care îl avem în devenirea copiilor noştri, în vecinătatea sacrului.
Ca părinte, eşti parte din destinul copilului tău, iar reuşita lui ca om sau, din păcate, eşecul lui ţi se datorează într-o destul de însemnată măsură. În «Şcoala altfel», îi invit cu respect pe părinţi să mediteze la următoarea formulare: educaţia unui copil nu are de-a face cu suma de bani sau setul de bunuri pe care le poţi oferi ca părinte, ci mai curând cu suma de calităţi şi setul de valori pe care i le poţi transmite sau dezvolta. În privinţa unei săptămâni altfel pentru dascăli, cred că ar fi oportun să dăruiesc elevilor mei, unii dintre ei destul de exersaţi în arta scrisului, privilegiul de a scrie despre aceasta.
Mă rezum doar la a reînnoi o convingere faţă de mine însumi: cred în exercitarea cu pasiune şi entuziasm a acestei profesii, cred în menirea şi valoarea ei. Îmi fac o datorie de conştiinţă din declaraţia respectului profund faţă de cei care nu renunţă la truda lor zilnică pentru a schimba în bine vieţile celor care le sunt încredinţaţi spre educare.
Pe ei, pe aceşti călători şi totodată călăuze întru cunoaştere, îi invit să-şi amintească în această săptămână altfel că, deşi nu sunt respectaţi cât ar trebui de către cei care ignoră valoarea şi importanţa educaţiei, misiunea lor se numără printre cele mai nobile.
Acestora vreau să le dedic câteva rânduri pe care câţiva elevi remarcabili le-au aşternut pentru mine pe coperta unei cărţi: pentru un profesor care ne susţine şi ne alimentează încrederea în noi atunci când rezervele ne sunt scăzute, care ne determină să facem un pas în faţă pentru a ieşi din perimetrul călduţ al zonei noastre de confort.
Sunt destul de puţine profesii care o pot echivala ca importanţă şi responsabilitate pe cea practicată de dascăli, iar dacă pare lipsit de modestie, aş întreba orice părinte: cui ar fi dispus să-şi încredinţeze copilul pentru a fi educat?
Societatea românească pare să devalorizeze cele mai importante profesii, cele care conferă valoare unui om, însă am convingerea că darurile pe care un dascăl le oferă zilnic copiilor, prin atitudinea şi conduita lui, sunt nepreţuite”, a scris prof. Florin George Popovici, de la Colegiul Naţional „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi.
Aceasta vrem să credem că este atitudinea unui cadru didactic referitoare la educaţia copiilor.
6 Comentarii
Popa N.
Excelent articolul… realitatea „care este” tot de la politica pleaca… În Japonia singurii cetăţeni care nu sunt obligaţi să se închine in faţa Împăratului sunt dascălii pentru că japonezii consideră că fără dascăli n-ar exista împăraţi.
Anonim
Carcotasi mai sunteti.Orice ar face nimic nu va multumeste.
Nu te poti ascunde Cimbru
Enea Mioara Georgeta din Iasi a scris ” Carcotasi mai sunteti.Orice ar face nimic nu va multumeste.” Are porecla „Cimbru”. O gasiti pe facebook. Cu placere 🙂
Puiu
Nu-mi plac paraciosii. Tu de ce te ascunzi? Ce mulțumire ai ca ai parat-o? Și dacă știm cine, e care e problema? Urat!
Puiu
Punctul de vedere al profesorului Florin George Popovici trebuie însușit de toți care lucrează în Educație. Și primii ar trebui sa fie miniștri. De ce domnul Daea are rezultate în munca sa? Pentru ca el conduce ministerul din mijlocul oamenilor. Nu am văzut niciun ministru al Educației ca se deplasează „la fata locului”,un ministru care sa constate ce se întâmplă în scoli și sa nu mai fie primit de primari cu banderole tricolore.Astfel de primiri ascund adevărul. Sa scotoceasca el și echipa lui și sa ia singur pulsul situației din scoli, altfel, din birou, va fi mințit tot timpul.
Anonim
Vorbiti in necunoștință de cauza:)))). Inainte sa mai dati orice fel de stire…încercați să vă documentati mai mult! Astfel de iesiri in ‘Saptamana altfel’ sunt facute in baza unui proces, părinții stiu clar unde merg copiii lor. Atatea stiri false.. asta-i Romania!