Sunt două Românii deosebite, afirma foarte tranşant Adrian Marino: România lui I.L. Caragiale şi România lui Eugen Ionescu. În nefericita şi simplificatoarea viziune a lui Adrian Marino, cele două Românii au devenit astăzi una. Eugen Ionescu a câştigat. Rinocerii lui au învins caţavencii lui Caragiale. Cei care au răpit oameni pentru a-i supune la tratamente inumane nu vor putea juca în nicio piesă de teatru scrisă de Caragiale. Steagurile de la primărie ale personajelor lui Caragiale au fost înlocuite cu lanţurile şi lacătele rinocerilor lui Ionescu. Faptul că se vorbeşte astăzi, în plină civilizaţie, de anumiţi oameni bănuiţi de exploatarea unor persoane vulnerabile, de regulă fără adăpost, fără familie, fără sursă de existenţă, ne dă dreptul să credem că trăim în plin teatru al absurdului. Femeile, copiii şi persoanele cu handicap care au fost legaţi, biciuiţi şi obligaţi să muncească pot fi oricând eroii lui Eugen Ionescu. Nişte eroi abrutizaţi de rinoceri. Iar cine se întreabă ce au păzit poliţia, asistenţa socială sau funcţionarii primăriei dă dovadă de o crasă naivitate. Aproape că nu există comună în Argeş în care primarul să nu-şi fi luat în stăpânire primăria şi apoi, odată cu ea, întreaga comună. Mergeţi şi interesaţi-vă cine e poliţistul din comuna x, pentru a vă convinge că acesta este rudă cu primarul comunei respective. Şi aşa se întâmplă şi cu asistenţa socială comunală, cu ceilalţi funcţionari ai primăriei. În organigrama unei primării, peste 60% dintre funcţionari sunt rudele primarului. Bineînţeles că acest procentaj variază în funcţie de numărul de mandate ale primarului respectiv. Deci, cu cât un anumit primar are mandate mai multe, cu atât procentajul prezenţei în primărie a rudelor sale creşte (pe viitor voi face o astfel de analiză la nivel de primărie concretă).
Prin urmare, în cazul Berevoeşti există o legătură clară a autorităţilor locale cu cei care au dus oamenii în plin sclavagism. Merg pe această deducţie, motivat fiind de analizele sociologice făcute la mai multe primării din Argeş. În aceste analize se precizează clar că fiecare comună are zone defavorizate pe care le controlează cei de la primărie în interes personal. Cei defavorizaţi, cam 30% din populaţia totală a unei comune, depind de ajutoarele de la primărie. Gândiţi-vă ce înseamnă aceste ajutoare pentru ţăranii amărâţi de prin comunele noastre. Aceşti ţărani formează adevărate detaşamente, atunci când este vorba de alegeri sau de alte acţiuni pe care le iniţiază un primar sau altul. De ce toate acestea? Pentru simplul motiv că în lumea rurală sunt adevărate enclave ale sărăciei, devianţei comportamentale şi anomiei sociale. Ar fi interesant să ştim ce se întâmplă cu adevărat în aceste enclave. În Mâzgana din comuna Vultureşti, în Valea Lespezilor din comuna Hârtieşti, în Valea Mănăstirii din comuna Ţiţeşti etc. Pot să spun că aici sclavagismul se practică atât în aceste enclave, cât şi la export. De aici sunt duşi copiii şi persoanele cu dizabilităţi să cerşească prin Austria, Franţa, Suedia etc. Şi toate acestea se întâmplă cu complicitatea autorităţilor locale.
Prin urmare, în satele noastre caţavencii lui Caragiale au fost înlocuiţi de rinocerii lui Ionescu. Coana Zoiţica, femeia care primea şi trimitea scrisori amoroase, a fost înlăturată de soţia primarului rural. Personajele lui Caragiale mi se par mici copii pe lângă primarii comunelor noastre. Mi se par aşa, pentru că moralitatea s-a schimbat, iar lupta politică este acum una fără scrupule, determinând, de exemplu, un fost prim-ministru al României să-şi pună arma în gât şi să apese pe trăgaci. Toate acestea nu mai amuză pe nimeni. Bietul Trahanache este înlocuit cu Traian Băsescu, Liviu Dragnea, Sorin Oprescu, Marian Vanghelie etc. Misiunea lor a rămas aceeaşi, dar modul de îndeplinire e mult diferit. Drept care, personajele lui Eugen Ionescu au cuprins şi satele noaste. În aceste sate nu se mai face şi nu se mai discută politică într-o manieră blajină, existând multe aspecte de găinărie locală. Nu mai putem vorbi nici aici despre virtuţi familiale şi nu mai putem vedea modestul refugiu al idealiştilor dezabuzaţi. Ci în aceste sate putem constata o adevărată rinocerizare. Aşadar, de la politica din timpul lui Caragiale la politica actuală este o schimbare ca de la un univers la alt univers. Galeria personajelor lui Caragiale e un muzeu de caraghioşi siniştri, în timp ce personajele lui Eugen Ionescu ne-au invadat intimitatea. Acum îmi vine în minte întrebarea: care este idealul societăţii noastre? Iar dacă această societate nu are un ideal, orice efort de igienizare a ei, orice postulat etic este o înfundare în absurd. Or, astăzi orice deziderat este îmbibat cu multe păcate istorice şi cu o memorie în care ard nestins viziuni din trecut. Dar şi cu multe păcate prezente. Acum defectul social al firii noastre este întruchipat mult mai bine de personajele lui Eugen Ionescu decât de cele ale lui I.L. Caragiale; idee pe care eu i-am spus-o lui Adrian Marino în 1991.
Gheorghe SAVU
12 Comentarii
victor
http://www.justitiecurata.ro/cj-satu-mare-patron-de-presa-din-bani-publici/
un exemplu care se potriveste ca o manusa redactiei Argesul
Samir
Ar fi mai bine să prezentați la televizor toate astea.
Jonny
Cine ii apara pe copiii care sunt dusi sa cerseasca afara?
TILICĂ
Situaţia în care se găseşte la acest moment România se datorează în mod deosebit politicienilor, care au făcut din Statul Român un stat de tip mafiot, cu structuri bine definite (în interiorul Statului).
Astfel cu orice instituţie ai de a face, constaţi că- ţi trebuie cel puţin o pilă de tip relaţie la Primărie, la Spital, la Şcoală, etc.
Bineînţeles că sistemul nu funcţionează numai cu pile ci în mod special acesta este uns de şpaga cea de toate zilele. Şpaga noastră cea de toate zilele nu a ocolit nici măcar biserica. Din păcate şi acest loc nu a fost ocolit de cancerul politic.
Cu oameni de genul Tudosoiu, Nicolescu, Pendiuc, Oprescu, nu trebuie a ne mira că am ajuns ţară de tip fabrică sclavi şi exportatoare (de sclavi).
Oare nu acesta este scopul politicianului român, să aibe un popor cât mai needucat pentru a-l putea manipula şi câştiga bani pe spinarea lui?
balint
Domnule Savu….si care este diferenta dintre sclavagismul de Berevoiesti si cel de Argesul – (singurul cotidian quality din judet?) Este tot un conflict deschis intre Caragiale si Ionescu, sau un melange intre stanga si extrema stanga pusa in slujba cernelii rosii? Ce diferenta este intre un individ cu ceva dizabilitati, legat in lanturi si pus sa faca munci degradante si redactorul spalat pe creier si adecvat de buna voie la slujba sistemului pentru un pumn de arginti? Nu vedeti lantul? Va puteti califica excelent pentru a face presa pentru Edogan sau Putin fara sa fie nevoie sa luati in spitz mojici de genul Tudosiu, Nicolescu, Pendiuc, Oprescu s.a.? . Un redactor manjit ca un ou de paste daca doreste cariera la stapan macar isi poate alege un job elegant. Cand alegi sa fi sluga la stapani de mana a zecea criticand gunoaie de la mana stanga nu te poti sterge cu dreapta la bot cand stii ca o folosesti cu stangacia unei autocopieri a gestului de atatia ani.
MILICĂ
.Domnule Balint, aveţi şi nu aveţi dreptate.
Dreptatea este întradevăr ceva relativ, ea are valoare când o instituţie nu numai că îţi recunoaşte dreptatea, dar ţi-o şi dă, ceea ce este pe cale de dispariţie în România.
Din păcate principalii vinovaţi pentru sclavagismul din judeţul Argeş rămân totuşi politicienii – şefi de instituţii publice precum Tudosiu, Nicolescu, Pendiuc, Oprescu, Gardin, Bratu, inclusiv cei de la serviciile de informaţii, Poliţie, care sunt plătiţi regeşte din bani publici,
Ce ar putea să facă întradevăr un editorialist sau un redactor angajat, simplu pălmaş, este întradevăr limitat, întrucât acesta lucrează pe salarii de mizerie şi nu din bani publici.
Ori, atâta timp cât presa în cauză , fie de stânga, fie de dreapta, sau centru nu este plătită din bani publici, nu te poţi supăra că un editorialist sau altul nu face treaba şefului de la educaţie, sau pe cea a şefului de la informaţii, ca să nu mai vorbim de treaba Prefectului exOprescu fost şef la primari..
Sabin
Exista si sclavi ai prejudecatilor.
Rudaru
Există și sclavi ai prostiei!
lavinia freimann schwabing
Domnule Savu. O recomandare din partea unei doamne…Schimbati-va fotografia care apare ca icon la articolele dvs. Ati fi primul care realizeaza importanta brandingului personal si in plus ar putea reprezenta o surpriza in spatiul jurnalistic (din cadrul redactiei dvs.) fara sa fie nevoie sa va adaptati ,,stilul,, editorial.
lavinia freimann schwabing
…pe de alta parte recunosc ca v-as sugera totusi sa o pastrati. Rowen Atkinson nu numai ca nu scrie, dar nici macar nu mai ,,turneaza,, ceva….Prefer si surogatul :)))))
Andrei
Ar fi interesant ce înseamnă să fii dependent şi ce înseamnă să fii independent precum şi conexiunile dintre cele două. Cert este că trăim împreună şi că „depindem” de noi, ca indivizi şi ca grupuri.
Andrei
Erată: Ar fi interesant de analizat.