* Câte localităţi nu au încă fişe monografice
Proiectul nostru, „Satul argeşean faţă în faţă cu viitorul european”, derulat de ziarul „Argeşul” în parteneriat cu Consiliul Judeţean, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi „Antena 1” Piteşti merge mai departe. Fişele monografice întocmite în comune la firul ierbii sunt de ordinul zecilor. Au rămas însă „pagini goale” pe care ne străduim să le completăm, fiindcă la sfârşitul anului lucrarea trebuie să fie completă.
Moştenirea argeşenilor
Până acum, am poposit la Boteni, unde oamenii se nasc cu „Brâul” în sânge, la Cicăneşti, unde a văzut lumina zilei academicianul Gheorghe Păun, la Coşeşti, unde meşteşugurile sunt o artă, la Mălureniul cu farmec de Vâlsan, la Negraşi, în inima vechiului ţinut al Vlaşcăi, la Pietroşani, comuna cu cel mai vechi sat atestat documentar din Ţara Românească, la Stoeneştiul datat de istorici încă din timpul lui Mihai Viteazul, la Valea Iaşului, cetate veche, ruptă din Rai…
Am mers pe urmele lui „Făt-Frumos din Teiu„. La Corbi am aflat moştenirea Corvinilor pe pământ argeşean…
Am fost şi la Godeni, în patria zarzavaturilor, la Bughea de Jos, unde primarul a închis robinetul risipei, la Râca, unde terenurile agricole sunt lucrate 100%, la Săpata, în raiul albinelor care produc miere de salcâm.
Am înţeles de ce 2018 e anul muncii pentru comuna Bălileşti, am mers pe şantierele Popeştiului şi am dibuit, la Cuca, perspective în dezvoltarea pomiculturii şi a zootehniei…
Atragerea investitorilor
Am mai mers şi la Suseni, în locul unde experienţa în administraţie îşi spune cuvântul, la Morăreşti, în comuna fără niciun şomer şi cu o puzderie de locuri de muncă, la Beleţi-Negreşti şi Davideşti, unde atragerea investitorilor este prioritară, la Schitu Goleşti, o altă comună deschisă mediului de afaceri…
Am extras informaţii preţioase din comunele „aurului negru” (Vedea şi Poiana Lacului), am explorat oaza în deşert pentru investitorii privaţi (Căteasca), am prezentat comori ale turismului argeşean (Dâmbovicioara şi Lereşti).
La răscruce de drumuri
Am scris despre Bascov, aflat la răscruce de drumuri europene. Am colindat Slobozia, steaua sudului în judeţul Argeş, şi Izvoru, comuna lui Carol Davila, părintele sănătăţii româneşti…
Ambiţii mari am găsit şi la Valea Danului, şi la Domneştiul care-i nod comercial între Curtea de Argeş, Piteşti şi Câmpulung, şi la Tigveniul prin care va trece, cândva, Autostrada Piteşti-Sibiu, şi la Poienarii de Muscel, o comună într-o continuă schimbare. Depănând poveşti despre personalităţile locale ale satului argeşean am aflat că oameni harnici şi talentaţi se nasc şi la: Albota, Băbana, Brăduleţ, Bogaţi, Buzoeşti, Lunca Corbului, Mihăeşti, Oarja, Poienarii de Argeş, Răteşti, Rociu, Stolnici, Ţiţeşti, Uda, Vultureşti…
Meleaguri binecuvântate
Am cutreierat prin Boţeşti, comuna binecuvântată de natură şi… batjocorită de stat. Am consemnat că fără investiţii, fără dezvoltare şi după plecarea tinerilor, viitorul pare sumbru la Albeştii de Argeş, Muşăteşti şi Sălătrucu. Am vizitat şi Miceşti, comuna care va fi ce n-a fost şi mai mult decât atât. Am tras în peniţă moftul imobiliar al Argeşului (comuna Bradu), iar acum ne trosnim degetele ca să întocmim şi alte fişe monografice.
Cu har şi cu hărnicie
În vizorul proiectului nostru se află şi celelalte localităţi din Argeş. Ce comune nu au, deocamdată, fişe monografice, citiţi în ceea ce urmează.
Eventual, Albeştii de Muscel s-ar putea lăuda, în monografia pe care o vom tipări, la final de proiect, cu păstrăvăriile şi carierele de piatră. Arefu este faimos prin barajul şi lacul de acumulare al hidrocentralei de pe Argeş. La Aninoasa, mierea, siropurile de fructe şi lactatele mănăstireşti preparate cu har de măicuţe îşi pot câştiga şi în paginile proiectului nostru un public fidel.
Băiculeştiul avea… odată o fabrică de conserve şi de legume, sonde pentru extracţia ţiţeiului, moară, brutărie etc.; în 2018, care sunt punctele tari? La Bârla, economia era, pe vremuri, reprezentată printr-o secţie de prefabricate din beton; acum iese în faţă cu o… horă. Cazul de sclavie de la Berevoeşti a făcut înconjurul României; e păcat să rămână în istorie cu o aşa ispravă.
Budeasa are potenţial turistic, fiind situată în apropierea lacului de acumulare Bascov; iar la conacul Budiştenilor, domnitorul Ţării Româneşti Ş. Cantacuzino l-a găzduit, în 1714, pe regele Suediei, Carol al XII-lea.
Alte cărţi de vizită
Abia aşteptăm să ajungem la Bughea de Sus – o zonă superbă, aflată la poalele munţilor Iezer din masivul Făgăraş. La Căldăraru, chiar zilele trecute, medicii de la Spitalul Militar din Piteşti le-au oferit sătenilor consultaţii gratuite; vom face şi aici bilanţul.
La Cepari, activităţile de bază sunt tot pomicultura şi creşterea animalelor.
La Cetăţeni, în satul Lăicăi, la punctul numit „Cârciuma de piatră”, a fost găzduit Tudor Vladimirescu, la 23 mai 1821, în drum spre Târgovişte (era prizonier); iar descoperirile arheologice dovedesc existenţa unor aşezări omeneşti pe aceste meleaguri încă din secolul III î.e.n.
În traseul nostru se află şi alte comune. Cum ar fi Ciomăgeşti, despre care nu cunoaştem mare lucru… La Ciofrângeni, populaţia este în scădere. Nimic nou sub soarele satului argeşean.
Ce mai e nou sub soare?
Pe cartea de vizită a comunei Corbeni este trecut cercul de pictură „Culoare şi vis”. Mănăstirea Cotmeana, din comuna cu acelaşi nume, este ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, construită în anul 1383. Singurul obiectiv din comuna Cocu inclus în lista monumentelor istorice din judeţul Argeş (de interes local) este biserica „Sfântul Gheorghe” (1827) din satul Răchiţele de Jos. La Dârmăneşti au apus meşteşugurile tradiţionale (olăritul, cărămidăria, dogăria etc.)
La Dobreşti, casa din Argeş a lui Ion Mihalache, fondatorul Partidului Ţărănesc, a fost vândută la preţul unei garsoniere (100.000 lei), după ce Ministerul Culturii şi-a declinat dreptul de preempţiune pentru imobilul monument istoric. Cumpărătorul şi-a propus să facă un muzeu, motiv de bucurie pentru localnici.
Prin comuna Dragoslavele au trecut cele mai multe expediţii întreprinse de voievozii noştri peste munţi sau din Transilvania.
Drăganu are oferte de terenuri destinate caselor de vacanţă.
La Hârseşti oamenii se ocupă tot cu agricultura.
Ce-am avut şi ce-am pierdut?
Hârtieşti; ce s-a ales de staţiunea de mecanizare a agriculturii şi de ferma de producţie vegetală a întreprinderii agricole de stat Câmpulung?
La Leordeni se aflau, prin anul 1971, 11 unităţi cooperatiste: croitorii, cizmării, frizerii, o boiangerie şi un darac de lână.
Mărăcineni: la un pas de oraş aşteaptă ca pe un fruct copt podul peste Argeş. Merişani: industria era reprezentată, înainte de revoluţie, de un număr însemnat de sonde de extracţie a ţiţeiului. Acum sar în ochi panourile fotovoltaice.
Mioarele se mândreşte cu dealul Măţăului (1017 metri înălţime).
La Miroşi, două asociaţii agricole lucrează terenul proprietarilor şi obţin în fiecare an producţii bune. Comuna Moşoaia este înconjurată de păduri şi livezi. Mozăceniul cultivă suprafeţe însemnate cu grâu şi porumb.
Nucşoara are tabăra şcolară. La Priboieni au fost reabilitate parcurile şi au fost amenajate locuri de joacă.
În comuna Recea se află două monumente istorice de interes naţional.
Pe ce „pariază”?
Rucărul „pariază” în continuare pe agroturism. La Stâlpeni s-a aprins, acum câteva zile, Flacăra Centenarului Marii Uniri. Ştefan cel Mare are un muzeu al satului şi o străveche mănăstire, Glavacioc. La Şuici funcţionează după standarde europene o unitate de asistenţă medico-socială. La Ungheni exista, odinioară, o secţie de zidărie-zugrăvit, un atelier de tâmplărie, două mori, un darac de lână şi cinci cazane de ţuică. Acum ce oportunităţi de afaceri are?
La Valea Mare-Pravăţ resursele naturale importante sunt constituite din rezervele de piatră de calcar – vezi fabrica de ciment.
Activităţile de bază, la Vlădeşti, sunt axate pe agricultură, creşterea animalelor, ceramică şi prelucrarea lemnului.
Întreaga poveste a satului argeşean, în anul Centenarului Marii Uniri, în următoarele fişe monografice ale comunelor.
