Asistenţa medicală din România a fost subfinanţată şi înainte, şi după ’89. Acest lucru, plus credulitatea stupidă şi disperarea bolnavilor de cancer sau de alte boli cronice rebele precum lupus eritematos, psoriazis, vitiligo au dus la apariţia multor escroci ce-şi bat joc de sănătatea şi sufletele românilor. Când mă specializam în dermatologie, spre sfârşitul anilor ’70, singurul care a avut curajul să-l înfrunte pe Adrian Păunescu, atotputernicul care a promovat o pleiadă de şarlatani, a fost Eugern Barbu, care a publicat pamfletul „Folkul şi porcul”.
Pavel Kozak, fostul fotbalist Panait devenit vraci semidoct, doctorii Leontopol şi Dănilă, farmacistul Torjescu au fost doar câţiva dintre cei care au vândut iluzii pe bani mulţi, fiind toleraţi, cotizând în stânga şi în dreapta.
Pentru că reveneau la specialişti avizaţi şi cu banii luaţi, şi nevindecaţi, am avut în acei ani destui pacienţi. Românii nu se învaţă minte niciodată. Acum, în 2019, dacă ar apărea un alt fel de Caritas ce ar promite că, depunând bani acolo, aceştia se vor înmulţi de enşpe ori, ar fi o buluceală ca la pupat de moaşte.
Îmi amintesc de o pacientă care avea de peste două decenii un psoriazis rebel. Reţetele prescrise de mine doar îi ameliorau boala. Această doamnă, nedusă cu capul, a căzut în plasa farmacistului fără scrupule Torjescu, promovat de „Flacăra” ca un posibil viitor premiat cu un Nobel pentru Medicină. A primit de la el un coş de medicamente, un talmeş-balmeş pe care nu-l poţi folosi nici pentru cobai. Printre ele, mai multe fiole cu un cortizon extrem de puternic pe care specialiştii responsabili îl prescriau foarte rar, o injecţie la câteva luni. El îi recomandase o fiolă la 6 ore!!! După primele zile boala dispăruse şi a crezut că l-a prins pe Dumnezeu de picioare.
După două săptămâni, recăderea a fost cumplită. A venit la mine cu psihicul la pământ şi cu o erupţie zemuindă din cap până pe tălpile picioarelor. Exact ca în poveste: cât îi dai jar, orice mârţoagă devine armăsar pur-sânge. Fiind un caz extrem de grav, am internat-o într-o clinică din Bucureşti. A refuzat să-i fac câteva fotografii pe care să le expediez personal la Ministerul Sănătăţii ca să-i ajutăm pe alţii să nu mai creadă în cai verzi pe pereţi. Motivul refuzului? „Nu vreau să-i fac rău!”
