Hotărât lucru, șantierul din buricului Piteștiului este, în plină vară pandemică, neplăcerea locală numărul unu. Spre deznădejdea comercianților de la prăvăliile deschise în zonă și spre nemulțumirea trecătorilor, lucrările începute încă din februarie în inima municipiului nu se vor încheia mai devreme de doi ani. Cel mai grav este că muncitorii celor trei-patru firme contractate care au tărăgănat termenul din te miri ce motive parcă ar fi intrat în concediu… Constructorii sunt păsări rare pe șantier. Dacă ai lăsa un cui să cadă în mijlocul terenului împrejmuit ca la o închisoare de maximă siguranță zgomotivul firav s-ar auzi din cabinetul primarului Ionică – așa de amară este liniștea pe frontul de lucru spart de un utilaj rătăcit, parcă, în peisajul selenar. „Lălăiala” șantierului este enervantă pentru lumea care vede și ocolește lucrarea. Cetățenii de rând nu înțeleg rostul proiectului care le blochează, de luni bune, trecerea prin centru.
„Te-am zărit printre uluci”
Vor, nu vor oamenii care parcurg pe jos ori cu bicicleta zona pietonală din centru ocolesc panoul mobil al șantierului grandios închis pe laturi drepte și în câș cu garduri entanș, așa încât cu greu pot fi urmăriţi zi de zi, săptămână de săptămână și lună de lună pașii marii modernizări din perimetrul fântânii cântătoare. Dacă nu ai știi motivul reabilitării urbane, ai crede că în zona centrală se clădește cel puțin un zgârâie-nori – așa de mare a fost preocuparea constructorilor de a nu-i lăsa pe contribuabili să afle misterul lucrărilor demarate în iarnă. Spre neplăcuta surprindere a noastră, ieri am descoperit – dincolo de „zidurile” șantierului opac – o liniște aproape ca de mormânt. La ora 11, un singur utilaj spărgea vechile pavele de lângă teatru, operațiunea din colț fiind asistată de un singur muncitor proptit într-o lopată. Asta am văzut prin crăpătura panoului… Operațiunea… manelistă „Te-am zărit printre uluci” m-a lăsat fără cuvinte. Timp de o jumătate de oră, am auzit cu urechile mele pe cel puțin cinci trecători înjurând de mama focului municipalitatea pentru ideea „idioată” de a împrejmui centrul Piteștiului cu gardul șantierului „de fațadă”. Apoi, în decorul sumbru al șantierului și-au făcut apariția doi-trei lucrători. Mergeau alene. Unul dintre ei căra niște scânduri și, probabil, un poloboc. Paznicul șantierului, care „ținea cu ursul”, a elucidat misterul: „Vreo șase muncitori lucrează la veceul subteran. De când a fost deschis șantierul, alte echipe au reabilitat sistemul de canalizare și au efectuat (te miri ce) lucrări la rețelele de sub pământ”.
Un lucru e sigur: reabilitarea piațetei durează cel puțin doi ani, numărătoarea începând cu februarie 2020. Iar dacă fiecare înjurătură a trecătorilor ar fi fost transformată într-o bucată de pavelă sau într-un alt material de construcție – atunci lucrările de modernizare ar fi fost, deja, istorie…
2 Comentarii
Zoil
” Șantierul din centrul Piteștiului, „lălăit” de muncitorii care lucrează, cică, la veceul subteran ” . Nu muncitorii-s de vina, ci „emanatii” ! … Sa-i vezi pe „emanati” cum se fac ca lucreaza : de vreo luna/doua, tot schimba europebelele . Apare o echipa de 5-6 lucratori, cu echipamente tehnice de ultima generatie ; se uita in dreapta, se uita in stanga, lasa echipamentele si pleaca. Mai apoi, se pune o bordura in jurul gropii ; in ziua urmatoare se scoate bordura … si-n cealalta zi se pune o alta bordura mai babanoasa. Vai de capatani de micimani, cocotate-n varfuri ! Aiste costuri, tot omul/om/albina le plateste, musca imputita tot in motul kk tului ; dar, pana cand ?! Tufliti-i pe marlani !!!!!!!!!!!! Io i-am tuflit/scarbit demult ! Dar, asta e … cei care au roiuri de muste/tauni pe cheliile-mputite, nicicand nu pot fi oameni / chiar de s-ar stradui !
Zoil
// Greu la deal cu boii mici si la vale cu ei ciuti ! // „Te-am zărit printre uluci” ! Multi ani vor mai trece pana cand „oamenii” fi-vor OAMENI ! Totusi, mare incredere am in tanarul Selly si-n cei ca el !