Șantierul din fața Primăriei Pitești nu încetează încă să ne surprindă. Din păcate nu prin munca asiduă a meseriașilor, ci mai degrabă prin românismele pe care le întâlnim la tot pasul.
Vineri, ora 11. Vreme nu tocmai însorită, deci bună pentru lucru. În dreptul Teatrului Alexandru Davila, un panou metalic dintre cele plasate pentru a delimita șantierul, fusese înlăturat. Prin deschizătură am putut vedea nişte muncitori care stăteau de vorbă. Sunetul unei betoniere ne-a adus aminte, totuși, că acolo nu e terasă, ci un loc unde ar trebui să se muncească într-un ritm alert.
Cu privire la stadiul lucrărilor, ce să mai spunem. Sunt zone întregi în care nu s-a mişcat nimic, nici măcar vechile pavele să fie înlăturate. Sporadic, ici-colo, câte o rigolă sau o lucrare punctuală, la care se tot chinuie câte unu-doi lucrători.
“Nici măcar paznicul nu mai e harnic”…
Remarcasem într-un articol anterior că cel mai harnic de pe şantier este paznicul. Ei, bine, acum nici măcar el nu era la post. “Poate e și el la toaletă, maică!”,remarcă o bătrână arătând spre cabina agentului de pază rămasă goală. Paznicul nostru, pe care l-am lăudat, într-un articol anterior, pentru vigilența sporită de care dădea dovadă (ferindu-se probabil de presa care tot monitorizează zona) se pare că era absent în post. Deși am așteptat un anumit interval de timp să se întoarcă, acesta nu a făcut-o. Probabil, începe să copieze și el modelul șantieriștilor, care obișnuiesc să lucreze pe principiul pauzelor lungi și dese.
Dragoş MATEESCU
